Dragi tovarrășșș șî prretini, cetățen ai Rrrripublicii Soșialisti Rrrrrumânia. Nu s-a stricat tastatura. Așa începea Ceaușescu discursul televizat de Anul Nou. Raporta publicului criogenat în apartamente ”rrrealizărrrli”, dar nu uita să amintească și că s-au înregistrat, în unele domenii, anumite lipsuri.

După aproape trei decenii, lipsurile aproape că nu există în discursul de iarnă al lui Răzvan Burleanu. Șeful FRF a postat o cuvântare de Sărbători pe site-ul instituției. Dintr-un decor hibernal, de vacanță, anunță iubitorii fotbalului că în 2016 fotbalul nostru a fost ”pe linia de plutire”.

A vorbit despre euforia calificării la Campionatul European (aceea s-a petrecut în 2015), a scos în evidență tinerii jucători care au apărut la echipa națională, a glosat pe tema ”rezultatelor interesante” de la nivel juvenil, care, chiar dacă nu se văd deocamdată, reprezintă premisele unor succese viitoare. La mulți ani, hai, pa, să fiți sănătoși! Și la vară cald!

Așadar, LINIA DE PLUTIRE. Pesemne că Burleanu e căpitanul Nemo, care rulează prudent cu Nautilus pe nisipul de pe fundul mării. Dar atunci n-ar mai fi plutire, ci mers pe sub apă.

Pe această linie de plutire echipa națională a pierdut peste douăzeci de locuri în clasamentul FIFA, iar CM 2018 a devenit o țintă aproape inaccesibilă. Daum pare un eșec strălucitor, în toamnă a remizat glorios cu Muntenegru și Kazahstan și a pierdut luminos și epopeic în fața Poloniei. Probabil că dacă se venea cu o victorie chinuită de la Astana, atunci s-ar fi spus că 2016 a fost plin de realizări. Așa, e doar pe linia de plutire.

Echipele naționale de juniori au ratat absolut tot ce-au avut de ratat, ne-a bătut cine a vrut și cine n-a vrut, inclusiv Azerbaidjanul, futsalul, fotbalul feminin, cel pe plajă și ce alte dependințe și acareturi o mai avea FRF, contează prea puțin. Contează însă Cupa României, organizată șchiop și neinspirat, contează liga a doua, plină de abandonuri în timpul competiției, cu scoruri de 16-0 și cu echipe care merg cu slana-n traistă de la un capăt la altul al țării, păcălite cu niște bani din televizări care au fost doar la nivel de promisiune. Se ia în calcul și arbitrajul prost condus, prost manageriat, unde ni se arată mereu stindardul numit Hațegan, dar nu spune nimeni nimic despre Vassaras, căruia cluburile îi cer demisia etapă de etapă.

Aceasta e linia de plutire despre care ne povestește, din zăpezi, șeful Federației. De fapt am plutit tot anul în cadă, printre rățuște de gumă, amăgindu-ne că de fapt înfruntăm oceanul.