Veste importantă pentru sportul cu balonul oval din țara noastră, sport ce și-a sărbătorit Centenarul în 2013: de astăzi, România are un reprezentant în Consiliul World Rugby. Federația noastră, alături de cele din Georgia și SUA, a îndeplinit criteriile cerute de această poziție. România se alătură astfel națiunilor reprezentate în consiliul ce conduce rugby-ul la nivel mondial: Anglia, Scoția, Irlanda, Țara Galilor, Franța, Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Argentina, Italia (acestea au câte doi reprezentanți), Canada și Japonia – mai sunt reprezentate cele șase asociații continentale (câte un membru).

Președinte în exercițiu al Federației Române de Rugby, Haralambie Dumitraș va fi al treilea român care va participa la întâlnirile Consiliului World Rugby. În anii 90, Viorel Morariu a reprezentat FIRA în calitate de vicepreședinte al forului pe atunci internațional, for ce s-a transforma ulterior, la începutul mileniului 3, în Asociația Europeană de Rugby (Rugby Europe). Al doilea român membru în consiliu a fost Octavian Morariu, după alegerea sa ca președinte al forului ce conduce sportul cu balonul oval pe ”Bătrânul Continent” (2013).

World Rugby a fost fondată în 1 ianuarie 1886, la Dublin. Totul a început cu doi ani înainte (1 martie 1884), când la un meci Anglia – Scoția arbitrul irlandez a validat o încercare pentru ”trandafiri”, încercare despre care ”ciulinii” au spus că nu e valabilă. Disputa s-a întrerupt și a fost reluată doar după ce scoțienilor li s-a promis că regulile jocului vor fi discutate mai apoi. În 1885, Turneul celor 4 Națiuni nu s-a terminat, meciul Scoția – Anglia fiind anulat… Pentru a rezolva acel conflict, la propunerea Federației Irlandeze de Rugby (IRFU), în 1886 reprezentanții celor patru națiuni s-au întâlnit la Dublin. Cum Federația Engleză de Rugby (RFU), care decidea regulile de joc din 1871, n-a acceptat să renunțe la poziția sa, International Rugby Football Board (IRFB) a fost fondat de forurile rugbystice din Irlanda, Scoția și Țara Galilor. În 1887, membrele IRFB au decis să nu mai joace cu Anglia astfel că turneul s-a disputat cu trei echipe în 1888 și 1889. Dată la parte, Anglia a acceptat să adere la forul mondial în 1990. Cu o condiție; să fie reprezentată de șase membri, tot atâți cât aveau împreună Irlanda, Scoția și Țara Galilor (câte doi de națiune).

Primele națiuni din afara Insulelor Britanice și Irlandei care au aderat la Board au fost Africa de Sud și Noua Zeelandă, în 1948, respectiv Australia, în 1949. Abia îm 1978 a fost acceptată ca membru prima națiune nevorbitoare de limbă engleză, și anume Franța. Ideea federației de la Paris de a organiza o competiție mondială, idee respinsă după război, avea să fie susținută pe atunci de națiunile din emisfera Sudică. În acest context, în 1985, Consiliul IRFB a discutat problema la Paris și s-a acceptat ”la mustață” organizarea în anul următor a primei ediții a Cupei Mondiale. Interesant este că votul ce a făcut diferența a venit din partea Africii de Sud, țară care n-a putut participa la Rugby World Cup 1987 din cauza embargoului la care era supusă din cauza politicii sale de apartheid. La acel consiliu IRFB de la Paris, Franța, care era principala animatoare a Federației Internaționale de Rugby Amator (FIRA), concurenta International Rugby Football Board (IRFB), a renunțat la gândul de a organiza CM sub egida FIRA. În schimb, anglo-saxonii l-au ales pe Albert Ferrasse președinte, acesta fiind primul francez în această funcție.

Decizia de a se organiza Cupa Mondială în 1987 a făcut ca în același an la IRFB să adere alte șapte federații: Italia, România, Canada, SUA, Argentina, Japonia și Zimbabwe. Altfel acestea n-ar fi putut să participe la competiție. Potrivit lui Viorel Morariu, aderarea României la Board s-a făcut fără aprobarea lui Ceaușescu… ”IRFB ne-a cerut să trimitem o scrisoare oficială prin care să solicităm aderarea. Doar că aceasta trebuia trimisă imediat. N-a fost timp să mai anunțăm conducerea superioară de partid. În urma unei discuții cu Emil Drăgănescu, scrisoarea a fost trimisă cu o cursă Tarom. Așa s-a afiliat România la Board fără aprobarea partidului comunist”.

Astăzi, la World Rugby (forul mondial și-a schimbat numele între timp) sunt afiliate peste o sută de federații naționale. Din Consiliu fac parte acum 33 de membri:

– președintele World Rugby

– vicepreședintele World Rugby

– câte doi reprezentanți pentru cele opt națiuni considerate fondatoare: Anglia, Scoția, Irlanda, Țara Galilor, Franța, Africa de Sud, Australia și Noua Zeelandă

– câte doi reprezentanți pentru Italia și Argentina (până astăzi acestea aveau câte unul)

– câte un reprezentant pentru Canada, Japonia, Georgia, România și SUA

– câte un reprezentant pentru cele șase asociații continentale (Europa, Africa, Asia, America de Nord și Caraibe, America de Sud și Oceania)

Acceptarea federațiilor din România, Georgia și SUA în Consiliul World Rugby a fost considerată ca un moment important din istoria sportului cu balonul oval: ”Este o zi istorică pentru World Rugby, care reflectă formidabila dezvoltare a rugby-ului în lumea întreaggă, atât în bastioanele sale tradiționale, cât și pe piețele emergente. Suntem bucuroși să primim Georgia, România și SUA la masa Consiliului, trei federații care au contribuit mult la înălțarea sportului cu balonul oval și care au înregistrat mari progrese din punct de vedere sportiv. Știu că ele își vor aduce o importantă contribuție la creșterea rugby-ului”.

Cunoscută încă din toamna trecută, dar validată acum de Consiliul World Rugby, vestea acceptării a fost salutată de reprezentanții celor trei națiuni. ”Suntem mândri și onorați să putem lua loc în consiliu și ne angajăm să servim, să protejăm și să promovăm rugby-ul și valorile sale”, a declarat Haralambie Dumitraș, președintele Federației Române de Rugby.

Tot astăzi a avut loc și alegerea ca președinte al World Rugby, cu unanimitate de voturi, a englezului Bill Beaumont (64 de ani). Fost căpitan al XV-lui ”trandafirilor”, acesta îi succede francezului Bernard Lapasset, care va prelua funcția de șef al Comitetului de Candidatură a Parisului la organizarea Jocurilor Olimpice de vară din 2024. ”Sunt onorat să accept acest mandat pentru a servi ca președinte într-o perioadă excitantă și decisivă pentru sportul nostru. Rugby-ul a cunoscut o creștere rapidă. El se află într-o bună stare și va avea în următorii patru ani numeroase ocazii să se dezvolte și mai mult”, a spus Beaumont.

Participant la 34 de meciuri ale Angliei, dintre care în 21 a fost căpitan al acesteia, Beaumont a fost prezent la realizarea Marelui Șlem în Turneul celor 5 Națiuni în 1980. De asemenea, a fost component al selecționatei Leilor Britanici și Irlandezi la turneele din 1977 (Noua Zeelandă) și Africa de Sud (1980). În 1999, Beaumont a devenit membru al Comitetului Executiv al International Rugby Board, iar în 2003 a fost ales vicepreședinte, fiind confirmat în această funcție în 2007.