In vârstă de 79 de ani, preşedinte de onoare al FR de Atletism, Iolanda Balaş a încetat din viață la Spitalul Universitar de Urgență Elias din București. Născută la Timișoara, ea este singura atletă din lume care a cucerit două titluri la Jocurile Olimpice în proba de săritura în înălţime. Iolanda Balaș a stabilit 14 recorduri mondiale şi a câştigat 140 de concursuri la rând! De asemenea, a fost prima femeie din România medaliată cu aur la JO – primul bărbat a fost Iosif Sârbu (tir), în 1952.

Născută în 12 decembrie 1936, la Timişoara, Iolanda n-a impresionat la început prin fizicul ei, părinții săi, Elena şi Feri considerând-o plăpândă și fiind îngrijorați din acest motiv. La un an după aceea, temerile lor s-au risipit, copila lor dovedindu-se plină de energie, chiar neastâmpărată. Din acest motiv, părinţii şi apropiaţii o alintau ”Căprioara”.

Ca orice copil din acele vremuri, Iolanda Balaş obişnuia să alerge prin cartier, din grădina casei aflată în Piaţa Dragalina până la Catedrala Catolică. A inventat apoi un alt joc: să sară peste frângia cu rufe întinsă în curte. Într-o zi, un capăt al ei a cedat, iar toate lucrurile au ajuns pe pământ, spre supărarea mamei sale. Aceasta o iubea însă prea mult pentru a trece la represalii…

În timpul războiului, tatăl Iolandei Balaș nu s-a mai întors de pe front… Apoi, a asistat cu uimire la invadarea casei sale de către soldaţii sovietici. În acea perioadă, a început să se antreneze pe stadionul Electrica din Timişoara, îndrumată fiind de profesorul Ioan Arnăutu. Și a văzut fascinată un film despre Jocurile Olimpice de la Berlin, din 1936. Acele imagini au ambiţionat-o şi mai mult pe Iolanda Balaş. Au urmat primele concursuri. Mai întâi în oraşul natal, apoi prin ţară. În 1950, pe când avea doar 14 ani, a reuşit să sară 1,40 m la înălţime. Un rezultat deosebit, care i-a permis să concureze şi la senioare!

În urmă cu aproape 65 de ani, în 1951, a trăit o nouă bucurie. A putut concura pentru întâia oară pe Stadionul ”Republicii” din Bucureşti. Și cu o săritură de 1,51 m a devenit campioană a României, stabilind şi un record al ţării noastre. Deloc întâmplător, i s-a propus să se transfere la CCA, clubul armatei, Steaua de mai târziu. A acceptat. Erau vremuri dificile, România fiind o ţară afectată de război. În 1957, Iolanda Balaş a participat la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Bucureşti. ”Oamenii erau săraci pe atunci. Stadionul 23 August, de pildă, s-a ridicat prin muncă patriotică. Totul era politizat. Pentru mine, acea competiţie a fost importantă pentru că mi-a dat prilejul să cunosc sportivi din întreaga lume”, avea să declare în urmă cu câțiva ani Iolanda Balaş.

Consacrarea mondială avea să vină în curând. În 14 iulie 1956, la Bucureşti, ea a stabilit un nou record mondial la săritura în înălţime (1,75 m), ameliorând cu un centimetru performanţa britanicei Thelma Hopkins. De atunci şi până în 1961, avea să corecteze recordul de 13 ori. A ajuns până la 1,91 m într-o vreme în care adversarele ei nu reuşeau să treacă peste 1,78. Și tot pe atunci, între 1957 şi 1967, Iolanda Balaş reuşea să se impună în 140 de concursuri la rând! O peformanţă demnă de ”Cartea recordurilor”. Cele mai importante succese le-a înregistrat însă la Jocurile Olimpice. Iar dacă la Melbourne, în 1956, a terminat pe 5, la Roma, în 1960, şi Tokyo, patru ani după aceea, nimeni nu a reuşit să o învingă. În prima finală, a sărit 1,73 metri din prima încercare şi a rămas singură în concurs – adversarele ei rataseră, numai trei din 14 dintre ele reuşind să ajungă la 1,71. Iolanda Balaş a trecut apoi la 1,73, 1,77, 1,81 şi 1,85 m. A mai pus doi centimetri, ceea ce ar fi însemnat un nou record mondial, însă a renunţat după două tentative eşuate. La Tokyo, în 1964, a câştigat cu 1,90 m, în timp ce ocupanta locului doi, australianca Michel Brown, a sărit doar 1,80.

S-a implicat în dotarea stadioanelor noastre cu piste de atletism

Retrasă din activitate în 1967, în urma unei accidentări, Iolanda Balaș a rămas în atletism, activând ca antrenor şi arbitru. În 1991, a fost aleasă preşedinte al federaţiei, poziţie pe care a deţinut-o până în 2005. În acest răstimp, prin intermediul Fundaţiei „Atletismul Românesc”, a reuşit să atragă fonduri şi să demareze un proiect de modernizare a unor stadioane – s-au montat piste de atletism pe ele la standarde internaţionale. Practic, într-o perioadă în care oamenii sportului continuau să aştepte ajutor de la stat, Iolanda Balaş a fost cu un pas înaintea tuturor, încercând să obţină sprijin financiar de la privaţi. „Am bătut ţara-n-lung şi-n lat, mergând pe la diverse firme şi solicitând ajutor financiar. Uneori, nici măcar banii pe transport nu i-am scos, însă oamenii au încercat să ne ajute. Eu le-am spus sărut mâna!”, declara campioana care a continuat până nu de mult să fie o persoană activă, nelipsită din tribuna concursurilor atletice de la noi.

„O mare parte a recordurilor mondiale le-am stabilit la Bucureşti. M-am simţit mereu bine atunci când am concurat în faţa compatrioţilor mei. Îmi plăcea să sar pe Stadionul Republicii. Era o oază de verdeaţă în centrul oraşului”
Iolanda Balaş
dublă campioană olimpică la atletism

Iolanda Balaş
* S-a născut în 12 decembrie 1936, la Timişoara
* A început atletismul în oraşul natal, iar apoi a fost legitimată la Steaua
* A dominat proba de săritură în înălţime, la nivel internaţional, timp de un deceniu. Între 1957 şi 1967, a câştigat 140 de concursuri, ceea ce a reprezentat un record mondial
* A stabilit 14 recorduri mondiale, urcând ştacheta de la 1,74 metri la 1,91 m. Are, de asemenea, 63 de recorduri naţionale
* Este singura atletă care şi-a apărat titlul olimpic la săritura în înălţime. A triumfat la JO de la Roma, în 1960, şi la Tokyo, în 1964
* La Campionatul European, a obţinut două medalii de aur, în 1958 (Stockholm) şi 1962 (Belgrad). La ediţia din 1954, de la Berna, a ocupat locul 2
* A câştigat trei titluri de campioană mondială universitară şi nouă de campioană balcanică
* A fost antrenată de Hansi Soter, cel care i-a fost şi soţ
* Multiplă campioană naţională: 16 titluri la senioare şi 3 la junioare
* După retragerea din competiţie, a activat ca arbitru de atletism
* În perioada 1991 – 2005, a fost preşedintele Federaţiei Române de Atletism
* În acest moment, este preşedinte de onoare al FRA şi conduce Fundaţia Atletismul Românesc
* În ultimii 20 de ani, a reuşit să atragă fonduri din surse private cu ajutorul cărora pe mai multe stadioane din Bucureşti şi din ţară au fost montate piste de atletism la standarde internaţionale
* A demarat lucrările de modernizare la stadionul din Complexul ”Tineretului”, cel care îi poartă numele astăzi
* A fost decorată cu Ordinul Muncii (1960), Ordinul „Steaua României” (1962), Ordinul Meritul Sportiv (1964) şi Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer (2000)
* Maestru emerit al sportului
* În 1963, a primit Trofeul „Mohammed Taher Pacha”

Recordurile mondiale stabilite de Iolanda Balaş
1,75 m – 14 iulie1956, Bucureşti
1,76 m – 13 octombrie 1957, Bucureşti
1,78 m – 7 iunie 1958, Bucureşti
1,80 m – 22 iunie 1958, Cluj
1,81 m – 31 iulie 1958, Poiana Braşov
1,82 m – 4 octombrie 1958, Bucureşti
1,83 m – 18 octombrie 1958, Bucureşti
1,84 m – 21 septembrie 1959, Bucureşti
1,85 m – 6 iunie 1960, Bucureşti
1,86 m – 10 iulie 1960, Bucureşti
1,87 m – 15 aprilie 1961, Bucureşti
1,88 m – 18 iunie 1961, Varşovia
1,90 m – 8 iulie 1961, Budapesta
1,91 m – 16 iulie 1961, Sofia