Am scris recent despre surorile Gherman, despre faptul că și-au găsit împreună un rost în Franța, o echipă, Jeune’s Handball Club, de Liga a IV-a, care are un proiect ambițios, care vizează un urcuș cât mai rapid, până în Liga I. ”Poate că asta ne-a făcut să rămânem aici, mai ales că am găsit oameni serioși, care duc la îndeplinire tot ceea ceși propun”, ne spunea Alexandra.
Și pentru că timpul le permite, iar eu aș spune că și posibilitățile intelectuale, cele două surori au devenit deja antrenoare, la o grupă mai mică a clubului: ”Eu și cu Ionela avem o grupă de fete de 13, cu care participăm în campionat. Avem mult de lucru, pentru că elevele noastre, Ines, Leane sau Clemence, au doar un an de handbal, însă ne place ceea ce facem”, ne mai spunea Alexandra, în timp ce aștepta să intre și la cursurile de arbitre. ”Da, vreau să fac și acest curs, pentru mine, poate, cândva, voi fi și arbitră, cine știe, că doar n-o să joc handbal toată viață. La această școală sunt singură, pentru că Ionela n-a vrut să facă și ea aceste cursuri, nu-i place să fie apostrofată de spectatori”, a mai adăugat Alexandra. Cele două surori au terminat turul campionatului cu o victorie, 28 – 19 cu St.Brice, ambele marcând câte 10 goluri!

Iată, așadar, că tinerele handbaliste își găsesc rostul sportiv prin alte țări, pentru că la noi nu există un cadru organizat și legal, un cadru care să-ți ofere perspective de realizare. Un antrenor de la un club sportiv școlar abia își duce zilele, cu ceea ce câștigă din Educație, iar un arbitru cam trebuie să pună bani din buzunar, ori să facă foamea, dacă vrea să se încadreze în baremurile actuale. Surorile Gherman sunt două fete educate și muncitoare, care pot face performanță înaltă, dacă rămân în Franța și ajung în prima Ligă. Le vom urmări și vom scrie despre ele ori de câte ori fac ceva bun, poate așa schimbăm și noi imaginea românilor din Franța!





