Pe 22 decembrie, 2018, în Gazeta Sporturilor apărea un interviu cu președinta Federației de Gimnastică, Andreea Răducan, scris de jurnalista Roxana Fleșeru. Cu sau fără intenție, ziarista în cauză i-a întins o capcană subtilă fostei gimnaste, care a recunoscut că gimnastica românească este la pământ, că sistemul de la noi este găunos – lipsesc copiii, lipsesc antrenorii, lipsesc arbitrii.
Mai mult, la Campionatele Europene de la Glasgow am mai stabilit un record negativ – pentru prima dată în istorie, echipa feminină nu a prins finala de opt. ”Ideal ar fi să închizi totul, să pui sistemul la punct, dar nu pot să pun lacătul pe ușă, până ne regăsim noi. Sub o formă sau alta, sperăm să avem ceva rezultate în următorul ciclu olimpic”…
Răducan s-a autodemascat, a spus cu mare sinceritate că banii cheltuiți în gimnastica noastră nu au dat niciun rezultat – nici milioanele de euro de la Petrom, gestionate de soții Bellu și Bitang, nici banii dați de 5-6 sponsori, pentru lansarea programului Hai cu noi în țara campionilor, în 2017, nici subvențiile de la Comitetul Olimpic și Sportiv Român, nici bugetul de la Ministerul Tineretului și Sportului. Practic, Gimnastica românească a devenit un fel de gaură neagră, care înghite banii cu nemiluita, fără nicio speranță, nu mai vorbesc de rezultate.
Păi dragă Andreea, dacă sistemul este găunos, dacă nu mai avem copii, dacă ne lipsesc și antrenorii de calitate, de ce nu procedezi corect? Adică să închizi Federația, cum ai și spus că trebuie făcut, să nu mai cheltui niciun ban, un an, doi sau trei, să faci programe competitive, nu cum au fost cele derulate de Bellu și Bitang, să aduni oamenii cu intenții bune, profesioniști în adevăratul sens al cuvântului, și apoi sî pornești motoarele. Nu te simți vinovată că se cheltuie degeaba banii românilor? Și ce speranțe să ai, pentru viitorul ciclu olimpic (acesta este deja compromis, așa ai spus, deci nu ajungem nici la Olimpiada de la Tokyo), dacă nu ne-am adaptat la noul cod, impus în gimnastica internațională?
Și toate aceste neajunsuri, care formează gaura neagră, cum am numit-o, ești conștientă că nu au apărut de ieri, de azi – de ce-i mai ții în preajmă pe cei care au generat acest haos? Și mă refer la Stoica, la Grigoraș, La Bellu și Bitang, la Popa, Coroiu și Sandu, cât și la Forminte, și el depășit, ca toți ceilalți tehnicieni. Acestora ar trebui să li se intenteze procese în grup, dar și individuale, pentru că ei au distrus o generație olimpică, 2013-2015, și fizic, și psihic, iar de aproape trei ani nu se face nimic concret, fără ca cineva să fie tras la răspundere.
Dă-mi voie să nu cred în intențiile tale bune: ai căzut în plasa jurnalistei de la Gazeta Sporturilor și ai recunoscut că gimnastica românească nu are niciun viitor, dar de când ești președintă nu ai luat nicio decizie corectă, pentru redresarea sportului care ți-a dat o nouă viață, spui doar vorbe goale, de aiurit cititorul. A, ba da, ți-ai arătat și tu dorința să câștigi bani nemunciți, din procesul intentat de Stoica, mamei unei foste gimnaste, în loc să pui capăt acestei mascarade. Vorbesc de Dosarul 2230/93/2016, în care fostul președinte Adrian Stoica a dat-o în judecată pe Silvana Peng, mama fostei gimnaste Asiana Peng, pentru faptul că a dezvăluit toate neregulile petrecute la Izvorani, cu lotul olimpic 2013-2015. Stoica, beneficiind de bugetul Federației, pentru taxele aferente, i-a cerut cu obrăznicie, doamnei Peng, și daune morale în valoare de, atenție! 100.000 de euro. Procesul a fost pierdut de Stoica, la Instanța de Fond, dar Andreea Răducan, proaspăt instalată pe scaunul lui Stoica, a mers mai departe, cu acest proces rușinos, la Curtea de Apel.
Andreea Răducan, tu stai pe un scaun mult prea important, pentru capacitățile tale manageriale (adică porți o căciulă care-ți vine pe ochi) și tot ceea ce ai făcut până acum au fost doar ”peticeli, la un sistem care nu mai este actualizat sb nicio formă”, după cum singură ai recunoscut. Demisia ți s-ar potrivi ca o mănușă, ba chiar ai fi și apreciată pentru acest act unilateral și de mare curaj!
Ionel Pană