Nu știm câți ani are, nici nu l-am întrebat, însă păstrează, încă, toate calitățile unui luptător, dar nu de gherilă, ca binecunoscutul erou de film Rambo, ci la acele întreceri de pe salteaua de concurs, unde le dezvăluie copiilor săi din tainele celui mai vechi sport olimpic – istoria spune că la primele Olimpiade, înaintea celor moderne, principalele discipline sportive au fost atletismul și luptele.
Dacă se pornește să vorbească, despre locurile pe unde a trecut, despre oamenii pe care i-a întânit și i-au marcat viața, despre sportivii care îi datorează multe, Anghel Baeram ar putea să povestească ore în șir, poate chiar zile, pentru că urmele pașilor lui nu s-au șters, pe unde a trecut.
”Omule”, zice Baeram, ”am un copil aici bun de tot, unu mare, de 115 kilograme. L-am vazut la fotbal și l-am adus la mine, e clasa a 12-a, acum, dar are deja palmares. Îi zice Stila, nume predestinat pentru ceva calitativ. A câștigat tot felul de concursuri, memoriale, iar la Naționale a urcat pe podium și la copii, și la cadeți.
La lupte nu e așa ușor, îi pui pe toți în rând și le spui să facă exerciții – aici este muncă individuală multă. Am venit la Clubul Sportiv Orășenesc Voluntari în 2011 și crede-mă, am văzut peste 400 de copii, și în oraș, și la țară, că acolo găsești adevărata forță și agilitate, unde copiii se cațără în pomi și sparg lemne. Din cei peste 400 veniți, știi cu câți am râmas? Cu 20 și nici aceștia nu vin toți odată – e greu să scoți un luptător adevărat, doar după 4-5 ani se stabilizează copilul, îi intră în sânge și acceptă cu adevărat munca.
Am fost antrenor în Uruguay, la Național Montevideo, apoi am ajuns și în Venezuela, să știi că și la noi, ca și acolo, la lupte, dar și la sporturile grele, în general, vin copiii din familii mai sărace, obișnuiți cu greutațile – pentru acel echipament, pentru un cantonament, o ciocolată sau mai știu eu ce atenție, de la antrenor sau club, ei munceau la antrenamente și prindeau repede informațiile. La Voluntari, sunt ceva talente în formare, este adevărat, dar trebuie să muncim mai bine, mai ales că avem tot ce ne trebuie – facem eforturi să nu abandoneze școala, chiar să aibă note bune, vorbim cu părinții să avem acceptul lor. Nicolae Stila rămâne liderul vestiarului, mai este și Alexandru Constantin, poate și Ilie Negrilă, însă ei mai trebuie să confirme”, ne spunea antrenorul.
Anghel Baeram
– A-nceput să practice luptele de la 13 ani, la Clubul Rapid, cu Mitică Hâtru, apoi cu Vasile Pătrașcu
– A ajuns în lotul național, la libere, la Victor Dona
– S-a apucat de antrenorat în 1972, la CSȘ 5
– A mai antrenat la Metalul București, Uruguay și Venezuela
– A ieșit la pensie de la CSȘ 5
– Din 2011 conduce Secția de lupte de la CSO Voluntari
P.S. La plecare, l-am întâlnit și pe Nicolae Stila, un colos de 100 de kilograme, dar foarte mobil și jovial. ”Modelul meu este Ștefan Rusu, luptătorul cu trei medalii olimpice. Vreau să ajung și eu la Olimpiadă, dacă nu la Rio, în 2016, măcar la cea din 2020, de la Tokio”, ne declara direct, elevul lui Rambo de Voluntari.
