Este o așezare în vecinătatea Municipiului București, la Nord-Vest de Capitală, ieșirea spre Târgoviște și Pitești. A fost o comună binecunoscută, datorită, în special, fostei Fabrici de zahăr, care a funcționat aici încă din 1876, de pe vremea Prințului Bibescu Vodă. În anul 2005, Chitila a fost ridicată la rang de oraș.
În privința activității sportive, Chitila a cam suferit, de-a lungul vremii, chiar dacă aici a fost un stadion, construit pe vremea comunismului, iar după Revoluție, infrastructura s-a mărit și cu o sală de sport.

Fotbalul a avut tradiție, aici, IUPS Chitila fiind una din echipele ambițioase ale trecutului. N-au fost prea multe ramuri sportive, dar localitatea a dat mulți campioni naționali, chiar mondiali (de popice, în special!), la sporturi cu pondere mare în România. Aș vrea să-i amintesc aici, în mod special, pe marele rugbyst Dinu, care făcea parte dintr-o națională tricoloră ce se bătea, de la egal, la egal, cu marile puteri ale sportului cu balonul oval din lume. Înainte de Revoluția din Decembrie 1989, forul internațional (IRB) chiar se gândea să extindă Turneul celor Cinci Natiuni, la șase națiuni, să intre și România, care învingea Franța sau Italia, într-un mod foarte convingător. La capitolul mondiali, să spunem că Liliana Băjenaru a fost una din valoroasele jucătoare de popice ale României, care a dominat, ani buni, atât întrecerile de la la junioare, cât și pe cele de la senioare.

În zilele noastre, acum, când Chitila a devenit oraș, iată că aflăm despre o activitate frenetică de fotbal, mai ales la copii și juniori. Antrenorul Dan Dumitru ne povestește că aici se găsesc mulți copii talentați, cu care s-ar putea face mare performanță. ”De trei ani am înființat grupe de copii, unii dintre fotbaliști ajungând la echipe cu nume, din ligile noastre: Cristian Balgiu a plecat la Sportul Studențesc, apoi la Chiajna, iar acum este la Afumați, în Divizia B; Lucian Marius Matei este undeva, prin Liga a 4-a; dar cel mai mare transfer ar fi fost al lui Alin Turbatu, mijlocaș central ce era pe punctul să joace, cu patru luni în urmă, la Paris Saint Germain – transferul nu s-a mai făcut, pentru că Alin s-a îmbolnăvit destul de grav. Acum și-a revenit, dar cine știe dacă se mai ivi oportunitatea”, comenta Dumitru.

Clubul la care antrenează Daniel se numește Tracțiunea, iar sponsorul principal este Cristexim, al cărui patron, Iulian Cristea, este un mare susținător al fotbalului juvenil.”Din acest sezon, voi avea două grupe de copii, de 10-11 ani și de 8-9 ani, au fost multe solicitări și nu puteam să-i refuzăm. Am acum câțiva mici fotbaliști care promit mult: fundașul Luis Tănăsie, mijlocașul Alexandru Daniel Drăgănel, portarul Ovidiu Mihai, atacantul Tudor Lazea, un nou fundaș, Daniel Luca Godin și, ca o cireașă pe tort, Daniel Roberto Bănică, de 7 ani, un vârf înalt și foarte mobil, ce va da de furcă adversarilor. Aș fi vrut ca toți să rămână aici, în oraș, dar echipa actuală este aproape desființată – trei ani la rând a ieșit campioană a Municipiului, dar n-a fost susținută de oficialitățile locale să promoveze în eșalonul superior. Nici noi nu suntem sprijiniți de cei ce conduc orașul, dar avem sponsorul nostru, care iubește copiii din Chitila”!, a-ncheiat antrenorul Daniel Dumitru, de 40 de ani.