Fostul boxer Virgil Fâșie este un om respectat, în Comuna Domnești, atât prin exemplul vieții personale, o căsnicie durabilă, cu trei copii și trei nepoți, cât și prin activitatea complexă,de la clubul său sportiv – am aflat că aici nu este o simplă fabrică de bătăuși, ci chiar o școală de sport, unde tinerii învață tainele disciplinei dorite, dar și regulile corecte ale vieții din afara ringului. Începem un șir de povești despre boxul promovat de Virgil Fâșie, despre stilurile kempo și wushu, predate de Gabriel Oroviceanu, personaje cu mare trecere printre copiii și adolescenții din comuna ilfoveană Domnești.

Mai întâi a fost inițiativa lui Virgil Fâșie să-și facă club de box aici, acum 12 ani: ”A fost greu începutul, eram eu cunoscut ca antrenor, dar oficialitățile nu prea m-au băgat în seamă. Nici copiii nu s-au înghesuit din prima, mai ales că erau alte tentații, cu care să-și omoare timpul liber – internet, telefoane mobile, gadgeturi de tot felul. Am investit muncă, speranțe și bani proprii, la această reușită, și nu sunt dezamăgit de rezultate. Prin mâna mea au trecut câteva sute de copii, pe care i-am învățat box, dar și cum să se poarte pe stradă, cum să vorbească, cum să se ferească de tentația de a fura, de a se apuca de fumat – am vrut să le dau un sens bun al vieții și, în mare parte, cred că am reușit. Toți erau copii buni la învățătură, treceau cu brio examenele de la școală și vorbeau despre facultăți. Când am început să organizez gale, în ringuri montate în săli de sport sau în aer liber, fenomenul boxului a-nceput să ia amploare, mulți dintre colegii de breaslă rugându-mă să-i ajut și pe ei în organizarea de gale – fenomenul era în plină ascensiune! Dar toate au și un sfârșit, nu? Federația Română de Box începuse să-l invidieze pe Fâșie, că făcea gale frumoase, cu meciuri de calitate și gustate de public – într-o zi, președintele de atunci, Rudel Obreja, mi-a tăiat-o scurt, spunându-mi că astfel de evenimente nu mai organizează decât Federația și el. Am terminat cu boxul, după șase ani de trudă, pentru că așa a vrut Obreja”, își începea povestea Virgil Fâșie.

Școla fostului pugilist nu s-a închis, doar și-a schimbat profilul, devenind un club de arte marțiale, unde foștii boxeri aveau să învețe stilurile kempo și wushu. Pentru sprijin, avea să apeleze la prietenul său Gabriel Oroviceanu, antrenor 6 Dan, atât la kempo, cât și la wushu. ”N-o să vă vină să credeți, dar avem campioni la wushu, care au câștigat medalii prețioase și în box. După ce am scăpat de teroarea lui Obreja, așa cum am spus, toate au un sfârșit, iar al fostului președinte n-a fost chiar unul de poveste, cu final fericit, am lăsat copiii să-și aleagă direcția pe care vor să meargă: ori la box, ori la arte marțiale. Seriozitatea noastră, perseverența, consecvența de a crește și campioni, și oameni ne-au adus, până la urmă, și recunoașterea celor ce conduc comuna noastră. Consiliul local al Primăriei, în deplin acord cu primarul Constantin Ninel Boșcu, a decis să ne dea în concesiune 500 de metri pătrați, pentru a ne putea construi o sală proprie. Avem proiectul, și ceva bani, și materiale – vreau ca în această toamnă să intrăm în casă nouă, nu de alta, dar școala care ne-a găzduit până acum va fi dîrâmată în curând”, ne spunea cu bucurie fostul boxer.

În următoare noastră poveste, vom vorbi despre campionii din ring, dar și de pe tatami, despre cum se-mpacă boxul cu kempo și wushu, despre cei doi copii ai primarului, Adina și Ionuț, care au trecut pragul Școlii lui Virgil Fâșie, cât și despre cel mai bine clasat român, în ierarhia mondială a MMA (Mixed Martial Arts), luptător plecat de la clubul de arte marțiale al lui Gabi Oroviceanu.