Atentat la viața Dianei Florescu – Federația, nicio reacție!

joi, 16 iunie 2016

Am scris de nenumărate ori, și susțin ideea cu toată puterea, că actuala conducere a Federației Române de Handbal nu este capabilă să organizeze corect competițiile naționale, la niciun nivel, fie că vorbim de minihandbal sau juniori IV, fie că ne raportăm la cele două ligi naționale, feminin și masculin.

Interesele meschine, superficialitatea, nerespectarea cu strictețe a regulamentelor de desfășurare, delegarea unor arbitri mai puțin experimentați sau, dimpotrivă, prea experimentați, care se angrenează în unele jocuri murdare, toate acestea au făcut ca și în acest an competițiile din România, aproape toate!, să fie compromise.
Și acum doi ani s-a repetat scenariul, ba chiar și anul trecut, dar anul acesta incompetența federalilor a atins apogeul – în play-out-ul masculin n-a existat regulament de desfășurare, laTurneul Final al Junioarelor de la Moreni a fost scandal mare, între antrenori și arbitri, ce s-a lăsat cu suspendări de 10 și opt etape, la Craiova s-a jucat minihandal de-a latul, cu porți care fugeau care-ncotro și, acum, iată, la Târgoviște se semnalează un atentat la viața arbitrei Diana Florescu (foto dreapta). Am sunat-o și discuția a decurs cam așa:

Diana Florescu: Nu râdeți domnule Pană, că eu m-am speriat, v-ar fi plăcut să mâncați colivă?

Rep. Domnișoară, este de râs, nu de plâns, ceea ce se întâmplă în ograda Federației Române de Handbal. Atacul asupra ta a avut loc acum o săptămână, aproape, iar Federația n-a scos un cuvânt, așa cum era normal, n-a demarat nicio anchetă și nici organizatorii n-au fost pedepsiți. E un haos total, de mai mulți ani. Și nu râd de tine, firește, mi-am închipuit-o pe frumoasa și pedanta Diana Florescu conducând mașina în salturi și, într-un final, plină de funingine, după o explozie la motor!! Cel mai bun arbitru de handbal al României (alături de Anamaria Stoia), mă gândesc la Diana Florescu, n-are sprijin nici din partea conducerii Federației, nici din partea Comisiei Centrale de Arbitri, nici din partea autorităților din Dâmbovița, ce lume mai e și asta?

Diana Florescu: Nu știu, dar noi mergem mai departe, nu băgăm în seamă nebuniile oricui. Ca do0vadă, săptămâna viitoare mergem la Campionatele Mondiale Universitare de la Malaga, Spania, am fost invitate pentru a treia oară, semn că oamenii ne apreciază.

Rep. Diana, și totuși ce s-a întâmplat în Sala de la Târgoviște, bănuiesc că de acolo a-nceput dorința de răzbunare?

Diana Florescu: Unii antrenori cred că noi am ajuns în vârful arbitrajului românesc doar jucându-ne cu soarta unor copii. Am avut mai multe discuții cu un tehnician de la Ploiești, pe care îl cheamă și Gheorghe și George, un personaj cunoscut pentru atitudinea sa, atunci când pierde. Din partea lui au fost și fraze de amenințare, așa le-am simțit, au auzit și alții, dar nu le-am luat în seamă, dar nici pe hârtie nu le-am pus pe toate

Rep. Crezi că acest ploieștean a regizat totul?
Diana Florescu: Chiar dacă aș fi convinsă de asta, n-aș declara așa ceva fără probe, mașina mea nu a fost păzită, aici și organizatorii au vina lor – conform regulamentelor, ei trebuie să asigure integritatea arbitrilor, până la plecarea din oraș

Rep. Dar cum a fost, ce s-a întâmplat, practic?

Diana Florescu: De când m-am urcat în mașină și am pornit motorul am auzit un zgomot și mi-am dat seama că ceva nu este în regulă. Eram cu un coleg și i-am spus acestuia să vadă dacă e ceva cu portbagajul. Am încercat să plecăm, dar mașina s-a oprit, după 20 de metri. S-a uitat el la tobă și a văzut că era înfundată cu ceva, spumă din aceea care se pune la termopane. A scos el ceva de-acolo și am plecat, dar toba nu era curată perfect, s-a făcut ceva presiune și a eliberat forțat și ultimele rămășițe, dar a explodat ceva mai tare, m-am speriat rău.

Rep. Ei da, ca-n filmele cu Stan și Bran, ți-am spus eu, e de râs toată această întâmplare, federalii ar trebui să plângă…

Așa a decurs discuția cu Diana Florescu, cea mai bună arbitră din România și printre cele mai valoroase din lume – am început râzând, am încheiat la fel, pentru că viața merge înainte. Nici măcar acest Gheorghe George (am auzit că s-a căsătorit recent, ce să-i urăm, casă de piatră și o plimbare cu mașina fără toba înfundată…) nu este de vină, el este o victimă a sistemului, care i-a permis să se manifeste așa, încă de când și-a luat atestat de antrenor. Și el, ca și ceilalți tehnicieni sonori și scandalagii, nu se gândesc că ei antrenează niște copii, care le vor urma exemplu și în teren, și în afara lui.

Comments are closed.