Revoluția sportivă pe care Ana Maria Brânză-Popescu a-ncercat-o la sosirea în țară, m-a făcut să mă pregătesc febril pentru orice – am făcut ceva provizii de conserve, am luat ceva făină și mălai, câteva baxuri de apă și drumurile mele la marketul din colț începeau să se îndesească, deh, lista era mare!
Îi și vedeam pe civili și gradați cu harpoanele alergând după foștii miniștri ai Sportului, după funcționarii din același minister, după șefii de la COSR și angajații lor (măcar cei care au făcut afaceri cu echipamentul de la Rio, în 2016), și în egală măsură după șmecherii din federațiile de sport, care au prins tehnici înalte și fură cu acte în regulă – cu toții strânși cu lațul și băgați după gratii, rânjind amar și rugându-se pentru un pahar cu apă și o bucată de pâine uscată. Și asta datorită Brânzicii de la Bragadiru, care a venit ca o războinică din Japonia, n-a vrut să dea mâna cu ministrul Novak, iar la conferința de presă s-a dezlănțuit împotriva celor ce conduc sportul românesc!
În visul meu, era Revoluție în toată țara, venise timpul ca fiecare fost mare sportiv ajuns conducător să plătească pentru hoțiile din activitatea lor – din cauza lor sportul românesc s-a dus la vale, din cauza lor au dispărut baze sportive, săli de sport, cluburi și echipe din toate sporturile. Rând pe rând, Federațiile de Atletism, Gimnastica, Judo, Halterele, Box, Ciclism, Baschetul, Hochei pe gheață, Kaiac-canoe, Luptele, Polo sau Tir (lista este mai mare) au uitat să mai facă performanță, pentru că cei ce conduc aceste entități de sport nu se mai gândesc la rezultate, trăiesc doar ca să consume bugetele de la stat. 
Iar Ana știe asta, știu, de altfel, toți, dar nu vorbește nimeni, pentru că fiecare se înfruptă din ciorchinele financiar, pe care statul îl împarte sportului românesc. Și mă gândeam că de-acum înainte o să văd dezbateri televizate, procese ca la Nurnberg, cu martori neînfricați, iar într-un final un lung șir de condamnări și răstigniri în Piața Mare, ca să aflăm unde s-au dus banii din sportul românesc. Dar, dezamăgire totală, Ana a revenit în luminile rampei și și-a cerut scuze ministrului, discursul ei fiind unul înmuiat de tot. 
Eu sunt convins că cineva i-a arătat nuielușa lui Brânzică și a făcut-o să înțeleagă că nu are ea puterea să schimbe România cu societatea ei coruptă și găunoasă (până și Moș Peleus-ul jurnalismului românesc a făcut-o în toate felurile pe Ana, acuzând-o că are tupeu de mahala. Dar întreb, cei care fură de ani, de zeci de ani din resursele sportului ce tupeu au? Adică să înțeleg că NIMENI, NICIODATĂ, nu va putea curăța sportul românesc? Atunci n-am făcut …nicio Brânză!