În primăvara lui 2012, în Dobroești, o comună în chiar vecinătatea Capitalei, avea loc inaugurarea Sălii de sport, un edificiu care avea să devină, cît de curând, mândria comunei și locul cel mai iubit de copii și tineri de toate vârstele. Comuna Dobroești a intrat în circuitul sportiv național și chiar internațional, aici jdesfășurându-se imediat un Campionat European de baschet, destinat selecționatelor U19.
După trei ani, Dobroeștiul se poate lăuda cu 3-4 echipe de handbal, cu grupă de dans sportiv, cu școală de karate, cu gimnastică aerobică – mai pe scurt, cu copii mai sănătoși și părinți mai liniștiți, pentru viitorul odraslelor lor.
Sala arată impecabil, cu toate dotările la standarde înalte, iar parchetul este lucios și mereu curat, adus, se pare, din Suedia. Este unul special, un pic elastic, care nu face rău articulației sportivilor. Insistăm pe seama acestui parchet, pentru că este ultra protejat, oficial, de apă și alte soluții, care l-ar putea deteriora. Atât primarul Laurențiu Valentin Condu, cât și consilierii săi, au decis ca în Sala Sporturilor de la Dobroești să nu se joace handbal cu clister, acea rășină care ajută sportivii la o mai bună priză a mingiei. Au emis chiar un Regulament pentru toți care vor să folosească această sală, iar pasajul cu clisterul este foarte bine conturat:
”Folosirea de clister sau alte tipuri de rășini, sau a mingiilor murdare de clister în vestiare sau pe suprafața de joc este interzisă. În cazul în care vor fi depistate echipe folosind asemenea soluții, vor fi obligate să achite contravaloarea acțiunilor de curățare.Taxa de curățare a clisterului va fi stabilită prin hotarare a Consiliului Local Dobroești. Constatarea acestei situații se va realiza de către administrator sau un delegat al primăriei, acesta va opri jocul sau antrenamentul până la completarea documentelor de constatare a situației respective, urmând ca după aceea, jocul sau antrenamentul să fie reluat”.

Este un caz unic în handbalul autohton, chiar cel mondial, interzicerea folosirii clisterului, de către echipele de handbal. Este o mare pierdere, în primul rând, pentru teamul feminin de Divizia B, condus de Mary Doiciu și Lazăr Mihalache, care a terminat sezonul anterior pe primul loc al clasamentului și se putea înscrie în Divizia A. ”Nu ne-am înscris, pentru că toate grupările din Liga a II-a folosesc clister și nu cred că am fi putut noi să le interzicem să nu facă asta. Am vorbit și cu președintele Federației, Alexandru Dedu, și l-am întrebat dacă scrie în vreun regulament că este sau nu obligatoriu clisterul. N-a știut să-mi răspundă, dar mi-a spus că la nivelul Diviziei B se poate juca și fără clister”, ne spunea unul din consilierii primăriei, Vasile Țane, care se ocupă de sportul din Dobroești.
Dar de unde această teamă de clister, am aflat tot de la Țane:” Ăsta este un parchet special și foarte scump. Dacă îl murdărim de clister, trebuie să-l spălăm des cu soluții, mai întâi să-l lăsăm la muiat 24 de ore și apoi să-l frecăm cu mașina. În timp, parchetul se degradează, iar între plăci se pot crea rosturi. Noi am făcut mari eforturi să construim această sală, să ne creștem copiii sănătoși, cu dragoste de sport. Din păcate, acest clister ne creează mari dificultăți, pentru că am vrea să mergem mai sus cu handbalul, avem potential”, ne declara Țane.
Nu există o istorie strictă a acestei rășini, numită clister, dar se pare că soluția a apărut ăntre anii 1980-1990, în Germania. Și cum handbalul românesc era la mare preț, în acei ani, firesc că și jucătorii noștri au importat această modă, care, iată, nu tot mereu aduce beneficii.