Ce crede Alin Buzărin despre lovitura TV din Premier League: Drepturi tv, raportul 70 la 1. Mai degrabă o palmă fizică

sâm, 14 februarie 2015

”O palmă morală primită de fotbalul nostru”, așa caracteriza colegul Cristi Manea suma aparent exorbitantă cu care s-au vândut drepturile tv ale Premier League în comparație cu sumele de la noi. 7 miliarde de euro la ei, pe 3 ani, în comparație cu aproximativ 100 de milioane la noi, tot pentru 3 ani. Adică de circa 70 de ori mai mult la ei, sau mai puțin la noi, depinde de unde privim paharul, de jos sau de sus.

Firește că palma morală există, iar urmele ei ni se văd clar  pe față. Suntem așa cum suntem, ne descurcăm așa cum putem, de multe ori dincolo de limita corectitudinii. Nu doar în fotbal, ci și în rest, dovadă spectaculoasa creștere a vânzării de cătușe din ultima vreme. Dar urmele de pe obrazul nostru sunt mai degrabă ale unei palme fizice, date cu toată forța.

Orice comparație cu englezii, indiferent de raport, că e 70 la unu sau un milion la unu, are și nu prea are sens. La ei se joacă meciuri de campionat de la 1863, an în care la noi Cuza umbla cu ocaua unui fel de arhaic OPC prin târguri. La ei primul gazon perfect are o tradiție de peste o mie de ani, la noi încă nu s-a produs și probabil că nu se va produce. La ei, cu toate televizările, media de spectatori per meci bate la 40.000, la noi e de 3.732, așa cum ne văitam în ultimul număr tipărit din Ilfov Sport. În fine, dar nu în cele din urmă, la ei imnul național preaslăvește regina, în timp ce nouă ne cere imperios, dar zadarnic, să ne deșteptăm.

Problema nu e că la ei drepturile ar fi exagerat de mari. Probabil că atîta fac, există specialiști care să le evalueze. E un campionat care se televizează în toată lumea, din Malvine în Canada și din mijlocul Africii în Noua Zeelandă. Problema e că acești bani dezvoltă mereu fotbalul lor, îi amplifică marketingul, infrastructura, îi permit să cumpere mari jucători, dar să și crească tineri.

La noi în schimb, sumele reprezintă mai mult de jumătate, spre două treimi din bugetele cluburilor. După ce sunt așteptate luni de zile precum ploaia în savana arsă de soare, ele au, de cele mai multe ori, datoria de a acoperi restanțe salariale, dări la stat rămase în urmă sau de a fi restituite patronilor care atunci când au dat bani, au împrumutat în loc să finanțeze.

Cu alte cuvinte, la ei banii din televizări au menirea de a-i duce înainte, în vreme ce la noi acoperă găuri din urmă, și nici pe acelea de tot. Iar asta e o palmă fizică îndesată, de de-abia ne mai ținem pe picioare.

 

 

Comments are closed.