Ce scară valorică mai e și asta?

vin, 01 aprilie 2016

Gata, s-a dus cu pâinea și circul – după mai bine de 25 de ani de la Revoluție ar trebui să ne structurăm și noi o scară a valorilor, cu o bază solidă și după criterii de competență și performanță. Sunt trist când văd că hoții, pușcăriașii, analfabeții, agramații, șmecherii din sportul românesc sunt mereu pe prima pagină a ziarelor, mereu în prime time-ul transmisiilor televizate, mereu în intervenții telefonice.

Aflăm de pe toate canalele mass media cât de des face amor unul care este după gratii; câte cărți au scris colegii lui de pușcărie, în ce ritm amețitor și ce subiecte pretențioase au abordat, chiar dacă nu i-ar duce mintea să scrie corect nici măcar o frază după dictare; câte mătănii a făcut un altul, la biserica din închisoare, ce apă plată i-a adus unuia nevasta sau amanta, și-așa mai departe. Imediat după eliberare, începe sarabanda interviurilor, a aparițiilor televizate, a declarațiilor halucinant de filozofice despre viață, despre sport, despre corectitudine – amețești, pur și simplu, și te întrebi, oare ei sunt cei care au furat, cei care n-au plătit impozite, cei care au aranjat meciuri? Ne sunt prezentați ca eroi contemporani ai neamului, care au ajuns în pușcărie fiind victimele sistemului, iar noi îi percem ca atare și-i drăcuim pe procurori și judecători, fără să ne dăm seama că unii fură, iar noi plătim!

Au fost sau sunt arbitri la pușcărie, mari jucători care au făcut istorie la națională, directori sportivi, președinți de cluburi, impresari, finanțatori, chiar și primari, care se jurau în fața lumii că sunt curați, fiind dovediți, mai apoi, ca făcând parte din tagma hoților, tăinuitorilor, blatiștilor, complicilor, a rău-platnicilor de impozite către stat. E treaba lor, dacă le place la Beciul Domnesc, dar eu unul n-aș vrea să-i mai văd nici în ziare, nici la televizor. L-am întrebat pe unul de ce scrie tot mereu despre acești pușcăriași, de ce zi de zi îi dă la televizor și le cere părerea, iar el mi-a răspuns simplu – ”Asta se vinde”. No comment!

N-am dat nume, știți despre cine vorbesc, mă adresez, totuși, celui care, la nici o săptămână de la ieșirea din pușcărie, când nici bine nu s-a uscat cerneala pe hârtia de eliberare și încă mai poartă urmele dungilor verticale pe piele, a ajuns Director Sportiv, la cea mai bună echipă de fotbal din România – ar trebui să se rușineze și să nu mai dea sfaturi antrenorilor, arbitrilor, tinerilor fotbaliști, nu este un exemplu demn de urmat, pentru nimeni…

Comments are closed.