CSM București și HCM Baia Mare, în F4 – păcăleală de 1 Aprilie?

mar, 01 martie 2016

În luna martie este liniște în Europa – toate handbalistele primesc flori și mărțișoare, dar și multe îmbrățișări de la fani. Ne bucurăm că din campionatul intern al României cele mai bune două echipe, CSM București și HCM Baia Mare, au ajuns la hotarul ultimei faze a Ligii Campioanelor – doar un pas le mai desparte de turneul de la Budapesta, acolo unde se va decerna, în aprilie, marele trofeu.

Aici, în sferturile de finală, este ca în arena unde lupta Spartacus: cu orice armă, cu orice șiretlic, dar fără o a doua șansă, fără niciun alt sprijin, doar adversarii fața în față! Nu mai putem invoca neșansa unui adversar puternic, nu s-a mai tras la sorți, se știa dinainte cum se vor face perechile. Și, de altfel, în această fază avansată nu credem că mai există formații mai slabe și formații mai bune.

CSM București va da piept cu Rostov Don, singura grupare neînvinsă, în această ediție de Champions League (are un singur egal în Ungaria, cu Rail Cargo), dar nu este un atu decisiv, care să le aducă succesul 100%. Sunt puține diferențe între CSM București și Rostov Don – ambii antrenori sunt danezi, Kim Rasmussen, de la CSM București, are 44 de ani, iar Jan Leslie, de la Rostov, are 43 de ani.

Cred, însă, că echipa rusă are o forță mai mare la linie de nouă metri, iar dacă ar trebui să exemplific, aș spune că postul de inter stânga este asigurat de 4-5 sportive, dintre cele mai bune din lume – vorbesc de Ekaterina Ilina, cu 80 de goluri, de Regina Shymkute, 44 de goluri, de Anna Sen, cu 31 de goluri, de Vladlena Bobrovnikova, și ea cu 28 de goluri! Vă închipuiți că aceste fete pot juca și la coordonare, ba chiar și pe partea dreaptă, însă cred că este punctul forte al celor de pe Don. Trebuie să o nominalizăm neapărat și pe Iulia Managarova, handbalistă din Ucraina, care a jucat trei sezoane și la defuncta Oltchim. Managarova are un start de atletă la 100 de metri, nu o prinde nimeni și marchează din orice poziție – ratările, din acest sezon, pot fi numărate pe degetele de la o singură mână. Iar axul principal, indestructibil, un fel de oțel care rezistă tuturor intemperiilor și nu se decălește, se încheie cu portărița norvegiană Katrine Lunde, care sfidează multe din legile fizicii.

CSM București are mult mai multe handbaliste de valoare, din Danemarca, Croația, Brazilia, Spania Rusia și Suedia – o multinațională scumpă, altoită și cu câteva nume din handbalul românesc, și mă refer la Oana Manea, Mica Brădeanu, Cristina Vărzaru, Iulia Curea sau Bianca Bazaliu. Antrenorul Kim Rasmussen nu a reușit, în totalitate, să unească grupul, nu a găsit cel mai bun liant, pentru a construi un vestiar decisiv, dar nu din lipsă de experiență, ci pur și simplu că n-a avut la dispoziție timpul necesar, a fost mereu presat de rezultate. Dar chiar și-așa, merg pe mâna echipei din București, pentru că primul meci va avea loc în Capitală, la Polivalentă, chiar pe 1 Aprilie, unde sigur sala va fi arhiplină, ba chiar și prin parc vor fi destui suporteri care vor aștepta rezultatul cu sufletul la gură.

Cealaltă reprezentantă a noastră, HCM Baia Mare, este o echipă mult mai românească, dacă mă pot exprima astfel, cu doar patru handbaliste străine, trei din Europa și una din Brazilia. Chiar și antrenorii sunt români, Aurelian Roșca și Ioan Băban, ceea ce înseamnă că și școala românească de tehnicieni are resurse, dar asta este altă poveste! Roșca și Băban s-au înțeles de minune și împreună și-au asumat și victoriile, cât și eșecurile. Pentru pasul în Final Four trebuie să trudească din greu – vor juca, tot pe 1 Aprilie, cu deținătoarea trofeului, Buducnost Podgorica (foto), formație la care joacă și marea noastră campioană Cristina Neagu, desemnată cea mai bună jucătoare din lume, în anul 2015!

Linia de nouă metri a HCM-ului poate fi determinantă, atunci când este în formă, cu Perianu inter stâng, cu Do Nascimento inter drept, iar Allison Pineau (locul doi, cu 82 de goluri, in clasamentul eficacității), Lois Abingh și Luciana Marin la coordonare, prin rotație. Și dacă și croata Jezic mai prinde o zi de excepție pe pivot, atunci nimic nu este imposibil, în fața lui Neagu și compania. Cât despre cele două portărițe, Ungureanu și Munteanu, una din ele va prinde ziua de excepție, avem nevoie și de așa ceva.

Și pentru că a venit vorba de adversare, să spunem că atu-ul echipei din Muntenegru este forța grupului, devotamentul în teren și respectul reciproc. Cristina Neagu este jucătoarea care unește toate spiritele, care joacă, în primul rând pentru echipă, pentru pivotul Cvijic, pentru Bulatovic și, în general, pentru toate colegele ei care sunt mai bine plasate și ar putea să înscrie mai ușor. Iar atunci când nimeni nu mai are soluții, Neagu ia totul pe cont propriu și rezolvă situația, cu goluri de excepție sau cu aruncări de la șapte metri.

Și aici merg pe mâna fetelor de la HCM, cu obligația ca și fanii din Baia Mare să cânte neîncetat și să-și încurajeze favoritele. Acesta este scenariul optimist, adică să mergem cu două formații în Final Four! Însă trebuie să luăm în calcu și reversul medaliei, ceea ce înseamnă ca ambele participante să fie învinse chiar pe teren propriu – trebuie să vedem partea plină a paharului și să ne bucurăm de ceea ce s-a realizat, să analizăm cu sinceritate unde s-a greșit și să încercăm să ne îndreptăm din mers. Handbalul este sportul de echipă cel mai iubit și performant în România, în ciuda faptului că cei care-l conduc, și la cluburi, și la Federație, calcă tot mereu în străchini!

Comments are closed.