Aseară, după ce Conu Alecu a postat pe Facebook numele noului selecționer al naționalei de senioare, am luat legătura cu câțiva membri ai Consiliului de Administrație, pe care i-am întrebat de această surpriză și de cum s-a finalizat contractul cu suedezul Ryde. Nimeni n-a știut nimic, au recunoscut că i-am prins pe picior greșit.
Astăzi, în presă a apărut informația că fostul selecționer își încheiase conturile cu Federația încă de acum trei săptămâni! Sigur că nici informația aceasta nu a fost cunoscută de Boardul FRH. Asta înseamnă că președintele n-a fost delegat să negocieze cu Ambros, pe ce perioadă, care să fie valoarea contractului. La fel și cu Ryde, președintele a reziliat înțelegerea fără să fi fost mandatat.
Trebuie să-i reamintim președintelui primul punct din Regulamentul de Funcționare al Consiliului de Administrație, care sună cam așa: ” Art.1 Consiliul de Administratie conduce întreaga activitate a Federatiei Romane de Handbal pe durata mandatului incredintat prin vot de catre Adunarea Generala”. Așadar, nu președintele face ce vrea, de parcă ar fi pe feuda proprie. Este adevărat, se pricepe să-i manipuleze pe oameni, are și un aer teatral, uneori dramatic, alteori de comediant, pe care l-anvățat de când apare la televizor, și profită, în special, de slaba pregătire a celor care stau la masă, alături de el, de indiferența acestora, de neimplicarea lor.
În comunicatul care vorbește despre numirea lui Ambros la cârma naționalei de senioare, se mai spune că selecționerul răspunde și de strategia handbalului românesc, până în anul 2020, cu țintă pe Olimpiada de la Tokio, de peste patru ani. Adică îl chemăm pe spaniol să ne facă nouă strategia de dezvoltare a jocului, începând de la copii și juniori. Dacă este așa, atunci trebuie ca în Federație să se facă ceva restructurări – să dispară Comisia Tehnică, antrenorii federali și directorii tehnici – din moment ce Ambros le face treaba.
Și dacă tot face strategii, Ambros să se ducă și la Centrul de la Vâlcea, să pună lucrurile la punct, pentru că acolo este un haos, antrenorii fac selecții după interese și elimină sportive după bunul plac. În plus, planurile de pregătire, care să urmărească anumite teme, anumite laturi, anumite specializări pentru handbaliste, nici nu știm dacă există. Poate că antrenorii s-ar pricepe la ceva, nu sunt așa de sigur, dar pe Mia Rădoi și Marius Dănuleț, cei care fac legea la Vâlcea, nu-i controlează nimeni, pentru că nici cei din Federație nu au astfel de strategii. În plus, acum a trecut în față Centrul de la Brașov, de la care se așteaptă roade, ca la pomul lăudat.
De la Vâlcea, Ambros ar trebui să treacă pe la Ministerul Educației și să întrebe de ce nu mai sunt sprijinite Cluburile Sportive Școlare, care sunt aproape de colaps financiar. Trebuie să știe Ambros că la aceste Cluburi Școlare s-au format cei mai buni handbaliști, de-a lungul vremii.
De la Ministerul Educației, îl rugăm pe spaniol să meargă la Ministerul Tineretului și Sportului și să-i invite pe funcționarii de-acolo să vină la Federație și să controleze comisiile și chiar Consiliul de Administrație, care încalcă regulamentele cu mare nonșalanță și în mod constant.
În fine, până să se apuce de scris, despre prinderea și pasarea mingiei, spaniolul să le vorbească lui Bocan și Pavel despre arbitraj, că face parte din joc, despre fair play, despre corectitudine. E cam greu pentru ei, să se apuce deo muncă cinstită, dar e obligatoriu…
Cam multe de făcut pentru Martin Ambros, dar toate acestea compun STRATEGIA HANDBALULUI ROMÂNESC, de care Ryde, fostul selecționer, a fugit de toată această corvoadă. Noi, iubitorii de handbal, ne bucurăm că cineva se înhamă la o astfel de muncă, dar oare va avea el putere de convingere pentru cei din Ministerul Educației, pentru inspectorii adormiți de la MTS, pentru Bocan și Pavel, obișnuiți cu metodele neortodoxe din arbitrajul românesc? În privința Centrului de la Vâlcea, de care aproape s-a ales praful, Ambros nu va putea să schimbe educația celor doi antrenori , Mia Rădoi și Marius Dănuleț, care se dau mari prin Zăvoi, fără să aibă vreo realizare concretă.
Mult succes, Martin Ambros!

