”Am visat să joc fotbal, să înscriu multe goluri, să aud tribunele cum freamătă și îmi scandează numele, să dau autografe și să mă îmbrățișeze fanii – a fost doar un vis, așa cum am mai spus, dar cineva, acolo, sus a trimis destinul să-mi împlinească aceste dorințe! Și m-a găsit, am 15 ani, sunt atacant central la Real Burgos, Spania, iar din această vară îmi voi lua și mama cu mine, să-mi fie sprijin, dar și să-i fac o viață mai bună, așa cum merită orice mamă. Știu să dau goluri și în Spania, am marcat, deja, cinci, din pasele colegilor mei, care mă căutau cu mingii lungi – nu i-am dezamăgit și sper să nu o fac prea des. Am plecat din Buftea, de la CSȘ Ilfov, și nu voi uita locurile și colegii de care mă leagă amintiri de tot felul, iar profesorul și antrenorul meu, Gheorghe Ilie Ionescu, rămâne părintele meu spiritual, cel căruia îi datorez drumul meu în viitor”, ne spunea adolescentul Claudiu Mateianu.

Povestea atacantului din Buftea începe pe maidanele din oraș, acolo unde bătea mingia, alături de vecini, colegi, prieteni. Îi amețea pe apărătorii adverși cu driblingurile sale, până ce l-a văzut antrenorul Ionescu, de la CSȘ Ilfov, un om firav la trup, dar puternic și cu suflet mare. L-a ochit repede pe Mateianu (ce nume predestinat fotbalului…) și l-a luat imediat la clasa lui de fotbal.

”Învăța repede, era muncitor, disciplinat și, culmea pentru un fotbalist, un sportiv cuminte. În primul meu mandat la CSȘ Ilfov, anii 2002-2003, am avut un elev, Cătălin Vasile Rudeanu, care promitea și el, pe dreptunghiul verde. A plecat cu părinții în Spania, la Burgos și a rămas acolo. A jucat o vreme la Real Burgos, apoi a trecut la veteranii clubului. Pentru seriozitatea de care a dat dovadă, Rudeanu este un personaj apreciat în fotbalul spaniol. Prin el l-am propus pe Mateianu la Burgos, cu aproape trei ani în urmă – mi-au cerut poze, apoi un material filmat și, în sfârși, în această primăvară am ajuns în Spania. Mateianu a fost bine primit, controlat medical din cap și până-n picioare, pentru ca mai apoi să intre în teren, alături de ceilalți jucători de vârsta lui. În cele trei partide pe care le-a mai prins Claudiu din sezonul trecut, elevul meu și-a făcut datoria – a înscris un gol, în prima partidă, trei în cea de-a doua și încă unul în ultima. Eu i-am arătat drumul bun de la răscruce, iar el a pășit cu îndrăzneală – Mateianu este, de-acum, responsabil pentru viața lui și a mamei sale”, comenta și profesorul-antrenor Gheorghe Ilie Ionescu, a cărui poveste o s-o scriem cât de curând, pentru că are multă culoare.

În ceea ce-l privește pe spaniolul nostru, am putea spune că face parte dintr-o galerie exclusivistă a jucătorilor români, ajunși în Spania – Hagi, Popescu, Lăcătuș, Craioveanu, fotbaliști iubiți de spanioli, pentru talentul lor, dar și pentru comportamentul din afara stadionului.

”Știu ce mă așteaptă, muncă dublă, pentru că ei joacă la o viteză superioară și cu un mai mare angajament. În cele trei partide jucate la Burgos, colegii mi-au dat multe mingii utile, iar eu cred că m-am descurcat, cumva. Și antrenorii mi-au vorbit mult, mi-au explicat mai multe exerciții și mi-au împărtășit din secretele meseriei. Abia aștept să mă întorc în lumea pe care am visat-o”, încheia Mateianu.