Diana Teodoru este în țară, dar nu pentru Europenele de gimnastică!

sâm, 08 aprilie 2017

Nu știți cine este Diana Teodoru? Probabil că nici de Mădălina Blendea n-ați auzit, poate că și nume ca Andreea Munteanu, Ștefania Stănilă, Asiana Peng, Andra Stoica, Stefania Orzu, Paula Tudorache sau Cristina Vrabie vă sunt necunoscute, cu toate că în 2012 erau cele mai în vogă sportive, și la bârnă, și la sol, și la sărituri sau paralele inegale. Da, aceste fete au fost mândria gimnasticii românești, la nivel de junioare, și speranțele noastre pentru medalii, la Olimpiada de la Rio, din 2016.

Au intrat pe poarta ”lagărului” de la Izvorani, sub denumirea de componente ale lotului olimpic de gimnastică artistică, dar niciuna n-a mai ajuns, întreagă la trup și minte, la finalul ciclului olimpic. Am numit pe drept cuvânt ”lagărul” de la Izvorani, pentru că aceste fetițe, talentate peste măsură și mai toate campioane naționale, au încăput pe mâna unor antrenori total dezinteresați, să facă mare performanță, dar orgolioși și răi din cale-afară, care și-au bătut joc de această generație, fără pic de milă sau remușcări. Și vorbesc de antrenorii coordonatori Octavian Bellu și Mariana Bitang, principalii vinovați de toate neîmplinirile, apoi de Adela Popa, Ioan Coroiu și Lucian Sandu, niște instructori acolo (nu pot să-i numesc antrenori), care au demonstrat că se pricep de minune la bătăi, înfometare, rupt mâini și picioare, la rele tratamente, mai precis, exact ca în lagărele naziste de concentrare. Și toate astea, cu largul concurs al Federației Române de Gimnastică, a trio-ului de fuhreri Adrian Stoica-Mircea Apolzan-Anca Grigoraș, care au acoperit tot acest comportament neprofesionist, al celor care au lucrat, mai mult sau mai puțin, cu aceste fete.

Am scris despre decimările în masă, despre fuga Mădălinei Blendea, în 2013, că a fost bătută de un antrenor, la fel și de decizia Andrei Stoica de a se retrage, v-am povestit și ce s-a întâmplat cu Vrabie, cu Tudorache, dar mai ales v-am relatat mai amănunțit dramaticele situații prin care au trecut Alexandra Munteanu (singura dublă campioană europeană, cu echipa, în 2014, și la bârnă, în 2015) și Ștefania Orzu, ultima fiind aproape să moară, dacă medicii nu interveneau în ultimul moment. Oricum, Orzu învață și acum să meargă, pentru că recuperarea este una de durată și foarte grea.

În ceea ce o privește pe Diana Andreea Teodoru, ea a plecat de la Izvorani fiind retrasă de părinții ei, care și-au dat seama că devine tot mai periculos, pentru sănătatea ei fizică și mentală, ca fiica lor să mai stea în lot. De altfel, părinții Dianei au trimis o scrisoare explicită lui Stoica, în care, printre altele, se spunea despre comportamentul antrenorilor, față de Diana:

”…Considerăm total lipsit de etică repetatele îndemnuri de a renunța, pentru că, << oricum nu participi la niciun concurs, nu faci nimic în sală, nici şcoală nu faci, măcar altele au fost mai deştepte şi au plecat>>, iar exemplele pot continua.

… De un an şi jumătate, de când este la Izvorani, a fost mutată de şapte ori, schimbând nu doar camera, ci şi colega, fără vreun motiv întemeiat, doar aşa, <>”!
Și pe 19 iunie, 2014, Diana Teodoru a părăsit ”lagărul” de la Izvorani cu lacrimi în ochi (s-a stabilit cu întreaga familie în Belgia, în orașul Herentals), neînțelegând de ce antrenorii s-au comportat așa urât cu ea, mai ales că numai cu un an în urmă era considerată o gimnastă de mare perspectivă. Iată ce spuneau specialiștii despre Diana, pe un site de comentarii al Federației: ” Diana Teodoru, singura reprezentantă a clubului SCM Bacău, în lotul de la Izvorani, elevă a antrenorilor Corneliu și Vasilica Agop, este o gimnastă care a progresat foarte mult în ultimii ani, atât la nivel tehnic, precum și la nivel de calitate a execuțiilor. Are detentă, amplitudine și multă energie. Sporirea experienței competiționale îi va aduce și încrederea necesară constanței în concursuri. Anul viitor va fi senioară.”

Din păcate, peste un an de zile, Diana nu mai avea aptitudini de sportivă de performanță și era umilită ori de câte ori aveau chef antrenorii. Și asemenea ei, au pățit la fel și Asiana Peng, și Cristina Vrabie, și Paula Tudorache, și Andreea Munteanu, și Ștefania Orzu și aproape toate sportivele din acel lot de junioare. De altfel, în actualul lot care va ataca Europenele de la Cluj nu se află nici măcar o sportivă din acea generație, ”ucisă” cu sânge rece, de Bellu, Bitang, Popa, Coroiu și Sandu. Doar Larisa Iordache și Cătălina Ponor sunt din vechea gardă, dar ele au avut mereu un regim preferențial, nu s-au antrenat prea mult cu junioarele, au avut tehnicieni personali, iar Federația le-a făcut toate poftele.

Și pentru că tot a venit vorba de Cluj, printr-o fericită conjunctură am aflat că fosta gimnastă Diana Teodoru se află în București și atunci am tresărit, gândindu-mă că cineva din Federație a chemat-o, ca invitată de onoare, să asiste la Campionatele Europene de la Cluj (ar fi fost o reparație morală, pentru întreg lotul de la Izvorani, decimat cu bună știință, în perioada 2013-2016). Am vorbit cu Diana, dar m-a rugat să nu-i pun întrebări despre ce a fost la Izvorani, pentru că nu vrea să se mai întoarcă în timp, ba chiar și părinții i-au recomandat să stea departe de astfel de subiecte. I-am respectat dorința, firește, și am rugat-o să-mi povestească ce face ea în Belgia:

”În aceste zile sunt într-o mică vacanță și am decis să vizitez rudele din București, după care voi merge și la Bacău. Pe 15 mă întorc în Belgia, pentru că încep din nou școala. Când am ajuns aici, n-am mai făcut gimnastică, dar am încercat să abordez tumblingul, un sport extrem de greu – trebuie să faci opt elemente de gimnastică, pe un culoar de 25 de metri lungime. Este o tehnică nouă, elementele nu sunt scurte, a fost destul de greu. Am făcut o vreme, dar m-am oprit, pentru că aveam o problemă cu spatele, dar și din pricina școlii – stăteam câte 7-8 ore la școală, ca să recuperez, pentru că la Izvorani nu făceam cursuri cum trebuie, iar eu am fost mereu ambițioasă. Fac multă practică, în domeniul brutăriei, patiseriei și ciocolateriei. După anul șase mă pot angaja, dar vreau să continui și să mă specializez în ciocolaterie, domeniu foarte la modă în Belgia. De gimnastică nu m-am îndepărtat, dar acum antrenez eu fetițe între patru și șase ani și le dau mai departe altor tehnicieni, mă simt bine între acești copii”, ne spunea fosta gimnastă.

Printre rânduri, Diana Andreea Teodoru mi-a dat de înțeles că ar fi vrut să continue cu gimnastica, să-și împlinească visele, mai ales că avea în spate 14 ani de antrenamente, dar au fost adulți i-au oprit ascensiunea și care i-au ucis visele! (Ionel Pană)

d1

d2

d3

d4

Comments are closed.