de Georg Lorenz
Vorbind despre demisia sa care a surprins toata suflarea fotbalistica, Jürgen Klopp conchidea fara expresii si gesturi teatrale: „Un cap trebuie inlaturat si acesta este al meu…”
O demisie neasteptata dar totusi trambitata ici-colo, cei 7 ani petrecuti la Dortmund de cunoscutul antrenor fiind cu mult peste media supravietuirii conducatorilor tehnici la echipele din Bundesliga. Sigur sunt si alte exemple, Otto Rehhagel, Thomas Schaaf, Volker Finke dar acestea sunt exceptii care intaresc doar regula. Daca privim campionatul care se incheie peste cateva saptamani vom vedea ca multe echipe printre care Stuttgart, Hamburg, Hertha, Hannover, Mainz si altele au determinat un carusel al antrenorilor, echipa din orasul de pe Elba stabilind un adevarat record in materie: patru antrenori intr-un sezon !
Jürgen Klopp este, totusi, unul dintre putinii tehnicieni care paraseste arena primei ligi, daca se poate spune asa, pe poarta principala. El lasa in urma un lot valoros si un bilant remarcabil: doua titluri de campioana, doua pozitii de vicecampioana, castigarea Cupei Germaniei, prezenta in finala Champions League. In acest sezon fara succese, in care accidentarile unor jucatori de baza au avut un rol insemnat, Klopp a ajuns la concluzia ca echipa are nevoie de un factor nou la carma, iar el de o pauza. Daca aceasta pauza va avea loc sau nu ramane inca sub semnul intrebari, el fiind curtat de numeroase cluburi din tara si strainatate. Decizia lui de a renunta, desi detine un contract absolut lucrativ valabil pana in anul 2018, trebuie privita cu respect si cu aprecierea unei trasaturi de caracter bine conturate a unui om harnic, minutios, exigent chiar daca adesea exteriorizarea lui nu a ramas fara critici, dar un om care isi traieste meseria atat de intens poate si gresi.
Celalalt antrenor cu care mass-media se ocupa aproape zilnic este Josep „Pep” Guardiola, seful lui Bayern München. Un om care dupa succesele de la Barcelona, daca nu ma inseala memoria 13 titluri in patru ani, cauta la München o noua provocare, asezand stacheta profesionala la un nivel extrem de inalt. In primul an la Bayern el a reusit „dubla” campionat si cupa desi opinia publica astepa de la el „tripla” realizata de predecesorul sau, Jupp Heynckes. Guardiola a castigat cu Bayern si alte trofee printre care campionatul mondial al echipelor de club, mai putin cunoscut si apreciat pe aceste meleaguri.
Guardiola are in acest an probleme in primul rand datorita unui lant de indisponibilitati mai mult de jumatate din echipa fiind pe lungi perioade indisponibila. Catalanul mandru si pretentios a spus insa intotdeauna „noi nu ne plangem, nu ne lamentam, noi suntem Bayern” preluand ceva din …culoarea locala caracteristica. In miezul unor critici mai ales dupa partida tur de la Porto, Guardiola a subliniat ceea ce era de asteptat: „Eu voi antrena aceasta echipa si in anul viitor…” (n.a.- contractul este pana la 30 iunie 2016) dar multi spera ca „Pep” sa raman si pe mai departe mai ales dupa acest stralucitor 6-1…
„Pep” are un public numeros la conferintele de presa care preced fiecare meci, germana lui inca destul de aproximativa fiind, totusi, bine inteleasa, exprimarea ramanand limpede si fara echivoc, dovedind ca este omul care isi respecta cuvantul.
A fi antrenor in Bundesliga nu este usor, oamenii se gasesc mereu in centrul atentiei si ca un actor pe o scena deschisa spre toate directiile confruntandu-se cu aprecierile si criticile presei ca si ale miilor de iubitori ai fotbalului. Cum zic francezii: c’est la vie !

