”Sunt de exact un an la Voluntari, n-am crezut că o mai pot lua de la capăt. După moartea soțului meu, Octavian Dimofte, am fost ajutată să ies din sistem, cu ghilimelele de rigoare, să plec de pe banca tehnică a echipei Dinamo, și să încerc altceva. Voleiul m-a chemat, însă, din nou și nu i-am putut rezista noii oferte.
Sigur, eu am lucrat întotdeauna cu oameni mari, cu senioare vreau să zic, iar aici, la Clubul din Voluntari am eleve început cu 6 ani și jumătate și până la 15 ani. În septembrie, 2014, aveam 20 de copii, acum am aproape 60, de toate vârstele, cum am mai spus. Sunt ore când eu simt că tot ce le transmit se receptează, însă recunosc că sunt și zile când și eu am ceva de învățat de la inocența copiilor, de la naivitatea și ochii lor luminoși. Nu pot să intru în sală supărată, că ei mă simt imediat și mă chestionează. Ei au vrut să învețe volei de la mine, m-au și ajutat prin felul lor de a fi, iar acum pot să spun liniștită că vom face performanță.
Directorul clubului, Adrian Moldovan, m-a lăsat să înțeleg că CSO Voluntari trebuie să ajungă în Divizia A în doi ani, deci lucrurile se precipită. În acest sezon am decis să ne înscriem în Campionatul Municipiului București, la nivel de speranțe, iar din 2016 trebuie să atacăm promovarea. Trebuie să recunosc că, la vârsta lor, sunt mai puțin interesați de teorie, ei vor mingia, vor competiția, confruntarea – ăsta este un lucru bun, că își doresc să joace, însă trebuie să înțeleagă că uneori trebuie să mai și asculte.
Când toată lumea este la antrenament, arătăm ca un grup eterogen, de înălțimi diferite, de vârste diferite, de sexe și naționalități diferite, aici am o poveste frumoasă despre băieți, ba chiar am și trei fetițe cu dizabilități, care încearcă din răsputeri să țină pasul cu familia voleiului de la Voluntari. Nu am eliminat pe nimeni, chiar dacă au arătat de la început câteva deficiente la mers, iar acum mă bucur că nu am făcut-o.
În privința băieților, a venit la mine, într-o zi, o mămică cu băiețelul ei și m-a întrebat dacă echipa este exclusiv feminină – nu am avut puterea să o refuz nici pe ea, iar a doua zi a mai venit un băiețel cu părintele său și tot așa, am acum șase băieței, nu știu ce-o să fac cu ei, că au început să prindă bine voleiul, voi vedea!
În scurt timp va fi gata și Polivalenta din Voluntari, o sală imensă, unde se va juca volei, baschet, iar atletismul va avea piste proprii. Va trebui să umplem această sală cu adversari de oriunde, din țară, cu spectatori, cu invitați de marcă, să vadă volei adevărat. Eu am ambiție, așa am fost crescută, și ca sportivă, și ca antrenoare. Și apropo de fetele mele, sunt copile cu glezne subțiri, dar puternice. Nu vreau să dau doar câteva nume, le-aș dezamăgi pe celelalte, dar recunosc că am câteva fete, una și una”!, își spunea Doina Dimofte povestea dintr-o răsuflare, aproape, mai ales că ne cunoaștem de foarte mulți ani și știa la ce întrebări să se aștepte de la mine.
Doina Dimofte
– A-nceput voleiul la Cluj,în 1973, unde a făcut și liceul
– În 1976 a ajuns la Universitatea Timișoara, unde a absolvit și Facultatea din oraș
– În 1982 a ajuns la Constanța, echipă cu care s-a clasat pe locul doi în campionatul intern
– În 1986 a ajuns la Dinamo, unde a câștigat campionatul național de mai multe ori
– În 1990 a plecat în Spania, la Alcorcon Madrid, unde a evoluat doi ani și cu care a câștigat Cupa Reginei și a ocupat locul doi în campionatul spaniol
– S-a întors în 1996 la Rapid
– Apoi din 1997 a jucat la RATB, unde și-a încheiat și cariera de jucătoare
– Cariera de antrenoare și-a început-o în anul 1999, la RATB, pe care a promovat-o în Divizia A
– Din 2000 a ajuns pe banca tehnică a echipei Dinamo, unde a stat patru ani, timp în care a ocupat un loc trei, în campionatul intern