Naționala de handbal feminin Under 17 a României a-ncheiat apoteotic Campionatul European, la care a participat – victorie contra Spaniei, 30 – 25, după un meci cu multe răsturnări de scor și o luptă dramatică – în final, am reușit succesul ca prin minune, care ne-a adus un binemeritat loc șapte!

Așa este, vă dau dreptate, este un loc dezamăgitor și chiar nu este o minunăție acest loc șapte, ocupat de echipa tricoloră. Succesul de astăzi vine într-un moment cenușiu, deloc important, ca dovadă și numărul mare de spectatori din Chemkostav Arena, din Michalovce, Slovacia (nu cred că au fost mai mulți de 20 de privitori!), fără un efect consistent în clasamentul general – am prins locul șapte, nu opt, un fel de frecție la piciorul de lemn…

Ar fi trebuit să batem Spania în Main Round, Grupa M2, acele puncte ne-ar fi ajutat să intrăm în lupta pentru medalii. Și atunci, ca și acum, o spun cu toată convingerea că Spania a fost cel mai slab adversar al româncelor, de la acest European, în fața căruia noi am cedat exact când nu trebuia și l-am învins degeaba, în ultima întâlnire.

Ratări mai prostești ca la formația iberică n-am văzut în viața mea, o viziune de joc mai falimentară ca a antrenorului spaniol n-am mai întâlnit – nu tu pivot, nu tu interi, iar dacă în primul meci contra României am remarcat o extremă dreapta de excepție (ea singură ne-a bătut!), de data aceasta a lipsit și aplombul acelei extreme. Tehnicianul spaniol a vrut să arate lumii întregii cum se joacă cu șapte handbaliste în atac, dar s-a făcut de râs, fiind umilit de românce, culmea!, care au marcat patru-cinci goluri, când poarta era goală! Din păcate, această națională slabă ne-a oprit din drumul nostru spre medalii, semn că nici echipa tricoloră n-a fost cu nimic mai presus de Spania. Și semnale că aceste slăbiciuni existau s-au tras de mai multă vreme, încă de la primele perioade de pregătire și meciuri amicale. S-a văzut clar că antrenorul principal nu are calitate, este subiectiv în selecții și se pricepe să întrețină stările conflictuale din vestiar și din afara lui, ba chiar îl caracterizează – n-a fost partidă de la acest Campionat European în care el să nu fi avut controverse cu arbitrii sai cu masa oficială.

Chiar și în acest ultim meci, principalul a ținut să se facă remarcat și prin prostie – în minutul 59 și 55 de secunde, când victoria nu ne mai putea scăpa, a cerut timp de odihnă, pentru a pregăti o acțiune surprinzătoare, care să se finalizeze cu gol. Dar adversarele i-au dejucat planul secret, care s-a soldat doar cu o aruncare de la 10 metri, pe care Alicia Gogârlă, care nu jucase până atunci, n-avea cum s-o fructifice. Și încă ceva, antrenorul și-a călcat pe principii și a băgat-o și pe Irina Necșu în joc, pentru o secundă sau două!

Singurul câștig din victoria de astăzi, contra Spaniei, poartă și un nume – Andreea Chetraru, cea de-a doua portăriță a naționalei noastre, care a făcut adevărate minuni între buturi, fiind desemnată cea mai bună jucătoare. Și ea, și portarul titular, Cristina Ciucă, au contribuit din plin la acest loc șapte, pentru că altfel, după jocul prestat de echipă, posibil să fi fost acum la coada clasamentului, adică spre a 16-a poziție. (Ionel Pană)

România – Spania 30 – 25 (15-13)
România: Popa 6, Moroianu 5, Târșoagă 4, Vâlcan 4, Barabaș 3, Ilie 2, Marin 2, Pica 2, Bălăceanu 1, Jipa 1

P.S. La ora când scriem aceste rânduri, s-a încheiat și finala mică, dintre Ungaria și Franța, câștigată autoritar de maghiare, scor 32 – 18, care au și câștigat medaliile de bronz ale Campionatului European.