Elisabeta Lipă:” Prea mulți bani în sport și fără performanțe”. Așa e, doamnă, dar MTS poartă întreaga vină! (I)

mar, 26 iulie 2016

Într-un comunicat postat pe site-ul Ministerului Tineretului și Sportului (MTS), Elisabeta Lipă, ministrul în funcție, a făcut o declarație șoc, demonstrându-și încă odată incapacitatea de a ocupa un post de o asmenea anvergură: ”…în ultimii ani, România a investit din ce în ce mai mulți bani în sport, dar performanțele au fost tot mai slabe și, în consecință, este nevoie de modificări legislative”! Și continuă domnia sa cu cifre concrete, cu sume pe care și MTS și COSR le-au alocat sportivilor de mare performanță, dar numărul de medalii și gradul de de participare, la olimpiadele de vară, au fost într-un regres continuu.

Seamănă cu părerea unui funcționar care a trecut ca gâsca prin apă, prin instituțiile de învățământ, și cu ideile unui ignorant, în privința mișcării sportive, fie de masă sau de performanță. Despre Elisabeta Lipă nu știm cum a făcut școlile mai mici sau mai înalte, cu ce note a reușit să-și ia diplomele, dar în privința activității sportive știm că este un etalon, pentru noi toți: începând din 1984, are șase participări consecutive la Olimpiadele de vară, toate încheindu-se cu cinci medalii de aur – una la dublu vâsle, alta la simplu vâsle și trei în barca de 8+1 vâsle; a fost președinta Federației Române de Canotaj și a condus unul din cele mai valoroase cluburi sportive din România, Dinamo București, iar acum este ministru al Sporturilor, funcție care atinge apogeul carierei sale.

Prin urmare, Lipă a fost sportivă, a lucrat într-o federație, a condus un club, iar acum e șefa sportului din România. N-a fost antrenoare, dar în rest a parcurs toate treptele mișcării sportive – și-atunci te întrebi, de unde scoate doamna în cauză asemenea declarații? Dacă sunt convingeri personale, atunci e de rău, viitorul va fi sumbru pentru sportivi… Dacă ăsta este puțul gândirii domniei sale, atunci nu ne temem, îi va trece, ba poate că fostul său consilier, Dorin Chioțea, îi va da telefon și îi va spune că sportul românesc n-a avut niciodată bani suficienți, pentru că i-a dijmuit chiar Ministerul pe care îl conduce domnia sa!

Ministerul Tineretului și Sportului, singurul vinovat pentru degradarea sportului românesc!

Da, de trei ori da – o concluzie cât se poate de clară, pe care o susțin și o argumentez în rândurile ce urmează. Ministerul Tineretului și Sportului s-a transformat și în Autoritate Națională, ba chiar și în Agenție, mai avea un pic și arăta ca un chioșc pentru Tineret și Sport. Din cauza acestor instabilități, funcționarii din interior și-au dat seama cât de neserioase sunt guvernele care conduc România și au început și ele să lucreze ca atare.
Afirm cu Tărie că Ministerul Tineretului și Sportului trebuia destructurat, începând de la parter și până la etajul VIII, încă din primii ani de după Revoluția din 1989

• De-a lungul celor 26 de ani de libertate, Ministerul Tineretului și Sportului a asistat cu pasivitate la demolarea a mii și zeci de mii de baze sportive, terenuri, săli, bazine, din toată țara. Deși exista o lege în acest sens, care spunea că nu se pot demola și desființa baze sportive, fără să fie înlocuite cu altele, procesul de distrugere s-a desfășurat nestingherit, fără ca miniștrii în funcție să se lupte, să reclame la guvernul din care făceau și ei parte. Și dacă bazele sportive au dispărut, firesc, s-au destrămat și echipele care intrau în acele locuri destinate sportului, iar practicanții de volei, tenis, înot, handbal, popice, s-au apucat de băut, de fumat, de jocuri pe bani, chestii din-astea pentru tineret, care se găsesc în noile locații, construite peste terenul de tenis sau fotbal
• Ministerul Tineretului și Sportului n-a mai colaborat cu Ministerul Educației și Cercetării, această politică de dezinteres fiind una păguboasă și distructivă, pentru cluburile sportive școlare – Învățământul a redus finanțarea cluburilor, antrenorii au primit retribuții mai mici, ba chiar s-au desființat catedre – în felul acesta, baza de selecție s-a micșorat drastic, adică acel loc de unde s-au ridicat peste 80% din marii performeri ai României, din toate timpurile și în toate sporturile. Este o colaborare așa de proastă, între cele două ministere, încât până și competițiile fiecărui for se suprapun, fiecare ținând morțiș ca sportivii cei mai buni să nu lipsească – vorbim de olimpiadele naționale școlare programate în același timp cu turneele finale ale naționalelor organizate de federațiile de specialitate
• Funcționarii acestui Minister formează un lanț indestructibil, chiar de pre vremea comunismului – un secretar de federație putea oricând să fie schimbat, din cauza unor greșeli, și pus într-o altă funcție mai mare, decât cea avută. Nimeni nu era dat afară, nimeni nu ajungea pe mâna poliției, a militiei de atunci, chiar dacă mai ciupea din buget, pentru a-și mai rotunji veniturile. Acest lanț a rămas și azi și nu treci peste el, oricât de tare ți-ai dori, dacă una din verigi nu te place. Acest lanț uman este cel care ”suge sângele poporului”, cum ar spune Cațavencu despre Tipătescu, în ziarul Răcnetul Carpaților. Acest lanț este pecinginea sportului românesc, el acceptă tacit haosul din federații, acolo unde ar trebui să se dospească marea performanță – dar nu sunt programe, strategii, proiecte, nu sunt oameni dedicați, se fură ca-n codru, iar toate aceste sunt cunoscute și acceptate de funcționarii din MTS, de organele de control, de miniștrii care s-au perindat în jilțurile ministeriale

Ne oprim aici, deocamdată, și-i dăm răgaz doamnei ministru să se pregătească psihic pentru ce urmează, în episodul următor, în care vom vorbi despre dispariția unor federații, despre aparatul stufos din MTS și valoarea reală a banilor folosiți pentru performanță, după ce funcționarii își iau salariile, despre modul cum și-au făcut treaba organele de control financiar din MTS, despre puterea de decizie a miniștrilor, colorați politic, unii ajunși chiar după gratii. Are dreptate doamna Lipă, se cheltuie prea mulți bani în sport, dar performanțele nu sunt pe măsură – funcția pe care o are îi dă libertatea să îndrepte lucrurile, să fie convinsă că răul din sportul românesc vine din Ministerul pe care îl conduce. (I.P.)

Comments are closed.