de Georg Lorenz

Preliminariile EURO 2016 s-au incheiat, cunoastem majoritatea celor 24 de echipe care se vor infrunta pe stadioanele franceze pentru mult ravnitul titlu european.

Prezente vor fi tari fara antecedente la acest nivel ca Albania, Slovacia si Islanda, dar acestea sunt exceptiile pentru ca formatiile consacrate in fotbalul continental vor fi toate in intrecere cu o singura exceptie, Olanda, esecul ei furnizand surpriza intregii competitii.

Bucuria calificarii atinge poli diferiti, de la nemultumire fata de prestatia generala, de pilda Germania si pana la un entuziasm fara precedent cum este Albania, unde presedintele statului a decorat echipa nationala pentru ca: „Voi ati inaltat imaginea Albaniei in lume, iar pe noi ne-ati facut mandri ca niciodata…”, sigur o exagerare neobisnuita uitandu-se probabil premeditat ca este vorba, totusi, doar de fotbal. Dar fotbalul este bun si pentru a multumi masele si a le face sa uite de grijile cotidiene.

In Romania, cum scria colegul Calin Mates, este de sesizat „o oarecare jenă a suporterului român de fotbal în tentativa de a sărbători această calificare” pentru ca succesul pare singular, fara o baza temeinica, situatia fotbalului din tara fiind jalnica sub toate aspectele organizatorice, tehnice si mai ales financiare. Presedintele Razvan Burleanu cuprins de o euforie mai mult profesionala, deh, functia il obliga, declara: „Avem foarte multe obiective stabilite inca de acum sapte luni. Calificarea era doar primul dintre ele. Trecem sigur de grupe.” Cum spuneam atitudinea presedintelui este ceva normal pentru ca este primul succes in perioada de cand domnia sa detine aceasta functie, dar obligatia principala a acestuia ar fi sa priveasca in jur si sa vada ca dincolo de nationala calificata pentru EURO nu este prea mult de remarcat. Iar pretentiosi cum suntem trebuie sa relevam ca aceasta calificare a atarnat de un fir de par, ca evolutiile echipei au fost de slaba calitate, ca unele meciuri meritau a fi pierdute samd.

Sigur euforia este buna, uneori datatoare de sperante si elan dar ea trebuie infranata inaintea marilor deceptii. Pentru ca europenele vor fi ca si inainte dominate de aceleasi nationale exponente ale unui fotbal serios si consacrat ca Franta, Germania, Spania, Italia etc. multe altele urmand sa fie nici mai mult si nici mai putin decat „participante”. Oricum dictonul olimpic isi justifica valabilitatea si aici.

PS: Citeam undeva ca onorata de UEFA cu o importanta suma de bani, FRF va imparti jucatorilor suma de 3 milioane euro, „integralistii” urmand sa primeasca pana la 300 de mii. Sigur, fiecare ne bucuram de bani dar oare nu se exagereaza cu fondurile ? N-ar fi mai bine ca acesti bani sa fie investiti in proiecte de viitor ? Doar pentru comparatie (de fapt prea multe nu sunt de comparat !): federatia germana va premia jucatorii nationalei cu maximum 200 de mii si doar doi jucatori vor primi aceasta suma. Pe undeva mi se pare ca in stadiu euforic unii sunt in pericol sa piarda simtul masurii daca nu l-au si pierdut…