Federația Internațională de Handbal, din strachină în strachină!

mar, 22 decembrie 2015

Abia s-a încheiat Campionatul Mondial din Danemarca, eveniment care a lăsat loc de multe interpretări, în privința arbitrajului, că Federația Internațională de Handbal (IHF) e gata să calce iar în străchini – se zvonește tot mai intens că nu România va fi țara gazdă a Turneului preolimpic, după regulament, ci tot Danemarca, egipteanul Hassan Moustafa, președintele IHF fiind foarte mulțumit de cum s-a descurcat în organizarea Mondialului.

Sper să nu fie adevărat! Clar că nu este corect, dacă informația se confirmă. Nu este un turneu final întins pe două săptămâni, ca să nu-l putem susține. Ăsta nu este un criteriu de a alege gazda Turneului Preolimpic, faptul că a organizat și Mondialul”, declara iritat secundul naționalei feminine, Costică Buceschi.

Întânirea celor mai bune naționale de handbal din lume s-a încheiat, cu victoria deloc strălucitoare a Norvegiei, pentru simplu fapt că Olanda, adversara ei din finală, n-a opus nicio rezistență. Aș vrea să vorbim puțin de arbitrajul de care a avut parte campioana mondială, ocrotită, ca un copil de țâță, de doi fluierași din Slovenia, care au arbitrat, atenție!, cinci meciuri ale Norvegiei – trei în Grupa D, consecutiv cu Kazakhstanul, cu România și cu Spania, apoi cu Muntenegru în sferturi de finală și din nou cu România, în semifinale (specialiștii spun că asta a fost adevărata finală!).

Să ai aceiași arbitri în cinci meciuri, se creează anumite legături, poate și amoroase, cine știe – handbalistele află că Lah e neînsurat (eu presupun, doar), că îi plac blondele, iar Stine Oftedal i-ar face cu ochiul, mai ales că Sok are și el o prietenă în Norvegia (și aici e presupunere), se fac invitații după Mondiale, poate la vila lui Loke sau a lui Mork, la alegere. Putem spune orice, dar cel mai grav este faptul că Federația Internațională, în frunte cu acest egiptean Hassan Moustafa, a pus la cale aceste legături.

Mai mult, în meciul din semifinale, împotriva României, au fost două momente când arbitrii au văzut infracțiunile cu ochi diferiți, cam șașii, aș zice – unul a dat mingia României, altul a lăsat-o Norvegiei, faze hilare, de toată rușinea. Ca să nu mai spun de golul perfect valabil al lui Neagu, dar anulat, pe motiv că acțiunea a fost rapidă și nu s-a văzut foarte bine – dar de ce n-a validat golul, dacă a fost nesigur de fază, că avea acoperire regulamentară și în acest caz?

Rămânem la arbitraj și spunem că am avut și noi un cuplu feminin acolo, Diana Florescu și Anamaria Stoia, arbitre cu un statut impunător în Europa și în lume, dacă ne gândim că au o finală de Champions League, că au arbitrat meciuri în Final Four și n-au lipsit nici de la Campionatul Mondial de acum doi ani, din Serbia. Fetele noastre au arbitrat trei meciuri, poate nu atât de importante, pe cât le este valoarea, însă pentru această pereche de arbitre este o nouă recunoaștere a valorii lor. Felicitări, Diana și Anamaria!

bojan Stine_Bredal_Oftedal_20140430

diana

Comments are closed.