HANDBAL / Știința București a ratat promovarea

mie, 10 iunie 2015

De când a venit la Știința București, decembrie 2013, tânăra antrenoare Nicoleta Alexandrescu a luat la țintă Liga Națională feminină, chiar dacă posibilitățile financiare reduse ale clubului n-au permis niciodata mari transferuri si nici salarii prea atractive, pentru jucătoare de top (n.n. Știinta este un club care se axează mai mult pe indemnizații și prime de joc). Dar chiar și așa, Alexandrescu a reușit să schimbe mult din mentalitatea jucătoarelor, să le arate o altă abordare a fenomenului in sine, care să le aducă, mai sigur, victoria și satisfacțiile aferente.

În returul sezonului precedent, Știința a uimit pe toată lumea, înregistrând 11 victorii din 12 jocuri, singura înfrângere fiindu-i administrată de Unirea Slobozia, virtual promovată în Liga Națională. La startul campionatului 2014-2015, antrenoarea și-a arătat clar intenția de promovare, dorința primită cu entuziasm și de studentele bucureștene. Din păcate, de la dorință la putință drumul este mai greu, decât s-a crezut inițial, Știința ratând de două ori promovarea, din cauza unor obstacole indpendente de voința sa: odată pentru că a cedat Rapidului primul loc în clasament, poziție care ducea direct în eșalonul superior, și a doua oară chiar în aceste zile, la Turneul de promovare, desfășurat la Valcea. Și ca un făcut, bariera în calea victoriei i-a fost pusă de aceeași echipă ialomițeană, CSM Unirea Slobozia. Dar să le luăm pe rând, avem timp și spațiu să ne reamintim câteva din pățaniile Științei:

Mai intâi de toate, să spunem ca antrenoarea Nicoleta Alexandrescu a devenit angajata Federației Române de Handbal, după alegerile din iarna lui 2014, funcție care nu i-a adus numai bucurii – la scurtă vreme i s-a spus, mai voalat în primă fază, pentru ca mai apoi în mod direct, că nu ar fi compatibilă poziția ei din Federație, cu  funția de antrenoare de la Știința, recomandîndu-i-se să nu mai stea pe bancă, în meciurile oficiale, și să-și conducă echipa de la distanță. Nicăieri in Europa nu există o astfel de regulă, cine este capabil să desfăsoare activități corecte și la club, și la Federație, poate s-o facă fără probleme – vorbim de sport, de fair play, de valoarea unui om, până la urmă! Antrenoarea s-a conformat, dar a fost destul de greu să vorbești de la distanță, nu poți să decizi rapid și să se execute la fel. Mai mult, daca nu se pune presiune, arbitrii incep să-și incerce fluierul și pe alte tonalități, deloc corecte, așa cum s-a întâmplat în dubla cu Rapid, în care Știința a fost clar dezavantajată (și acum Memoriul Științei împotriva cuplului Goană/Dociu stă pe masa secretarului general al federației, M. Bocan, meciul jucându-se în data de 27 martie. Termenul de răspuns este de 30 de zile, iar la o privire simplă vedem că au trecut aproape doua luni și jumătate, iar răspunsul tot nu a venit!). Sigur, dezarmate de atitudinea oamenilor în negru, handbalistele Științei au cam lăsat moralul jos, pierzănd din turație – ca urmare, au fost învinse și la Piatra Neamț, de Handbal Club din localitate, căt și la București, de CSM II

O altă cauză a ratării de la Vâlcea ar fi programul de desfășurare a competiției, care n-a ținut cont de nicio normă tehnică, de nicio regulă sportivă sau de bun simț – ”Am jucat trei etape în trei luni, cum să menții jucătoarele în formă”?, ne spunea antrenoarea. De aici, poate și cele două accidentări importante survenite în lot, a pivotului Mădălina Porfireanu și a extremei Viorica Mihalache. Nu știm cui i-a trecut prin cap această programare, cine s-a jucat cu datele de desfășurare – probabil că acela nu este om de sport, ci pur și simplu un funcționar mărunt

Și pentru că a venit vorba și de lotul studentelor, remarcăm faptul că antrenoarea a știut să le țină în priză, totusi, dar marea lovitură a primit-o cu câteva zile înainte examenul valcean, când Dospin, Geană si Popescu au anunțat-o că ele nu mai pot juca, pentru că sunt însărcinate. Alexandrescu a rămas fără cuvinte – pierduse trei handbaliste care, de regulă, erau în prima echipă de șapte! Aș putea spune că este un fel de trădare a intereselor echipei, că oriunde în lume jucătoarea își anunță clubul la început de sezon, de intențiile din plan personal, așa cum a făcut-o Gorbicz, la Gyor, sau chiar Paula Ungureanu, la Valcea. Sigur, este frumos să aduci pe lume un copil, dar clubul, iată, a pierdut un obiectiv important, iar pe baza acestei ratări, în alte condiții, sponsorii s-ar fi retras, pentr neîndeplinirea angajamentelor. Nici măcar în iarnă nu și-au declarat intenâiile, pentru că atunci s-ar mai fi putut face câteva transferuri de ultimă oră. Așa, Știința București s-a prezentat la Turneul de promovare cu 10 handbaliste, din care doua erau portărite. Probabil că voi stârni polemici, pe această temă, însă le invit pe viitoarele fericite mămici să se pună în pielea antrenoarei – să vadă cum este, când handbalistele pe care te bazi, în tentativa de promovare, te lasă baltă, exact cu o lună înaintea marelui examen!

Și am ajuns la meciul cu pricina, cel împotriva Unirii Slobozia, de care depindea promovarea în Liga Națională. Așa cum am spus și în titlu, Știința a vrut, chiar a și putut, dar n-a știut să ducă lupta până la capăt, în același ritm cu care a-nceput. Am arătat și cea mai mare parte din cauze, dar toate acestea nu rămân în istoria, nimeni nu-și va mai aminti că Știința a avut doar opt jucatoare între semicercuri, se va uita și faptul că studentele din București au jucat un meci în plus, cu o zi în urmă, iar oboseala și-a spus cuvântul. Cât despre ratări, doar statisticienii de meserie iși vor nota ca Știința a irosit trei aruncări de la 7 metri, Leahu în minutul 29 și Moise în minutele 44 și 59, ca Bidașcu a dat de două ori în bară, că Alexandra Carașol, campioana mondială de junioare, în 2014, a fost a cincea roată la căruță, cum se spune. Se consemnează doar rezultatul, 24 – 21, pentru Slobozia, și se spune că echipa din Ialomița a reușit să se salveze de la retrogradare.

Însă pentru împlinirea acestui reportaj, să povestim și câte ceva despre meci, pentru că a fost unul tensionat, cu bune realizări tehnice, completate cu jocuri tactice și psihologice pe masura ambiției celor doua antrenoare: Nicoleta Alexandrescu, de la Știința, și Victorina Bora, de la Unirea Slobozia. Lupta a-ceput cu un dialog al golurilor între Raluca Dăscălete pe de-o parte, de la Unirea, autoare a primelor trei goluri, Leahu și Trăilă, de cealaltă, principalele guri de foc ale Științei. A fost 1-0 Slobozia, apoi 2-1, 8-6 si 9-7 Stiinta. Din minutul 9, și-a intrat în rol Maria Gavrilă, cea care avea să înscrie cele mai multe goluri, 8, pentru Unirea, dar pe lîngă reușitele de pe tabelă, Gavrilă și-a trecut în cont și pase decisive, și patrunderi solitare pe semicerc, soldate cu penalități. Tabela a arătat din nou egal, 10-10, in minutul 23, prin golurile lui Gavrilă și Leahu. Știința are o cădere, iar Unirea se duce la 13-10, goluri Băcăoanu, odata, si Gavrilă de două ori. Georgiana Brătulescu închide repriza, cu cel de-al unsprezecelea gol pentru Știința

Mitanul secund începe vijelios pentru Știința, care egaleaza repede la 13, goluri Trăilă și Brătulescu, dar din păcate avea să fie pentru ultima dată când cele două adversare aveau să se afle la egalitate. Studentele cad din nou, iar Gavrilă, de două ori, Băcăoanu și Carabulea duc tabela la un neverosimil 17-13 pentru Slobozia. Multi au crezut ca acela a fost momentul psihologic, poate că așa a și fost, dar Știința a mai avut zvâcniri: 15-17, 18-21 și chiar 21-22, în minutul 57, gol Marina Stancu. Dar aceste curse de urmărire, care au necesitat un efort în plus pentru Știința, fără alternative pe banca de rezerve, aveau să-și pună amprenta pe forța fizică a jucătoarelor: Dăscălete reușește un încă un gol, pentru 23-21, Moise încearcă un 7 metri cu boltă, dar mîna nu-i mai este sigură și pune mingea mult pe deasupra porții, pentru ca Maria Gavrilă să închidă partida cu încă un gol, al optulea pentru ea, și să consemneze evitarea retrogradării formației ialomițene

Să tragem linie și să concluzionăm – pentru Știința, eficacitatea a fost punctul nevralgic, nici Trăilă și nici Bidașcu n-au mai înscris ca în ziua precedentă, nici Stancu si nici Moise n-au mai avut zâmbetul pe buze, iar asta le-a costat, iar pivotul Georgiana Bratulescu n-a mai avut spontaneitatea să prindă pasele colegelor. Doar Laura Leahu a fost constantă, în cele două meciuri, dar nu faci niciodată o primăvară cu o singură floare. Să nu se înțeleagă că este o critică, din acest motiv am scris si asa de mult, pentru a avea o imagine clară a tot ceea ce a pățit Știința în această ediție de campionat. În fața Salii Traian din Vâlcea, antrenoarea și handbalistele ei au avut câteva schimburi de cuvinte – viitorul la Știința este necunoscut, oare ce s-ar fi întâmplat dacă studentele intrau în Liga Națională?

 

Comments are closed.