Pe zi ce trece, angajații Federației Române de Handbal reușesc tot mai mult să-și arate incapacitatea în gestionarea competițiilor pe care le patronează, incompetența în elaborarea de noi regulamente, în conformitate cu cerințele și solicitările antrenorilor, disprețul față de resurselor umane, mă refer la copii și antrenori, opacitatea crescândă în consultare și comunicare.
Și cum orice Federație are un șef, iar peștele întotdeauna se strică de la cap, așa zice românul!, în handbalul românesc există Conu Alecu, care se face vinovat de multe (oameni din Federație spun că nimic nu se mișcă acolo, fără știrea Capului…) din deciziile aberante, ale forului din Floreasca. Sunt multe prostii făcute de antrenorii federali de acolo, pentru că ei, în loc să lucreze la o strategie unică în handbalul românesc, care să înceapă de la copii, se ceartă cu antrenorii de la cluburi, nu ascultă părerea nimănui și iau decizii după cum le dictează interesele.
Mai nou, neuronii lor încinși la maxim, chiar arși, aș spune, au decis să desființeze spiritul de întrecere al minihandbalului și să-l transforme în serbare câmpenească: copii și copii vor face hora unirii, vor spune poezii despre conducătorul iubit, Conu Alecu, un model de ignoranță și indiferență, față de viitorul handbalului juvenil. Noul Regulament al ediției 2016 la Minihandbal spune că cele 16 echipe calificate în finală se vor juca de-a handbalul pe teren redus, la porți de plastic și cu mingii de buret. Vor arbitra copii, părinți bunici, dar numai cate unul, adică va fi un final ca-n basme, cu pitici, cu broaște, cu copii și oameni mari adunați la un loc, unde nimeni nu va mai fluiera, pentru că vor fi meciuri multe în același timp. Nu se întocmesc clasamente, nu se ține scorul, iar micii handbaliști pot marca în orice poartă vor, fie a lor, fie a adversarilor, nu contează!
O prostie mai mare ca asta nu există! Sunt antrenori care muncesc luni întregi la cluburi, fac antrenamente serioase, pentru că ei primesc un salariu, care trebuie justificat. Sunt copii la 9-10 ani bine construiți, cu brațe puternice, care se vor amuza copios, când vor alerga doar pe jumătate din teren și vor pune mâna pe acele mingii de burete sau cauciuc moale. Dar ceea ce este mai grav, este faptul că nu va mai fi niciun podium, iar antrenorii nu se pot întoarce la club și să spună ce distracție și ce amuzament a fost în cele trei zile de deplasare. Banii din cluburile sportive școlare trebuie justificați, deplasările au un motiv exact, de performanță, nu de divertisment!
Federația pune în față Regulamentele EHF, că așa spune forul european să se joace handbal, la vârste fragede. Însă aceste recomandări sunt valabile pentru copii din clasele pregătitoare și chiar din clasa întai, unde educatoare sau învățătorul se poate juca handbal, cu copiii lui, la ora de Educație fizică. Așa se face în Danemarca, în Norvegia, în Germania, unde handbalul este materie care se predă în școli. Ar fi bine să se facă și la noi așa, dar nu în cluburile sportive școlare, unde se cere altceva. Sunt convins că interesul pentru descoperirea de noi talente va scădea, se va reduce numărul de echipe de minihandbal, iar la Festivalul din luna iunie vor merge copiii angajaților Federației, ai rudelor, ai vecinilor.
Antrenorii cu echipe de minihandbal sunt foarte nemulțumiți de decizia Federației, mai ales că pe ei nu i-a întrebat nimeni, ca de fiecare dată, motivație reală nu există, pentru această schimbare aberantă. Probabil că neuronul cuiva s-a încins prea tare, probabil că s-a și ars, și s-a gândit să nu mai aibă și grija unei competiții de copii – când nu este concurență, nici probleme nu sunt…
P.S. Unul din antrenorii cu echipe de minihandbal ne spunea:” Dacă nici acum nu ne unim, să luptăm împotriva acestei decizii aberante, atunci când? Fără motivația performanței, este posibil ca postul să ne fie pus în pericol, asta vrem”?

