Opinie Ionel Pană / Iuliu Rebreanu și Manualul de luat șpagă!

mie, 07 septembrie 2016

După 26 de ani de la Revoluția din 1989, viața noastră a ajuns ca o frunză în bătaia vântului – când mai bine, când mai rău, nimic statornic, nimic de încredere, pentru ziua de mâine. Mă și gândeam, în acei ani de dinaintea lui 1989, că n-o să am niciodată șansa să văd America, Turnul din Pisa, Champs Elysees sau măcar Balcicul și marele Nepstadion. Erau speranțe și atât…

Dar viața ni s-a schimbat mult, iar acum sunt mai sigur ca niciodată că n-o să ajung niciodată la Tour Eiffel sau în Veneția, să mă plimbe un gondolier, nici la roata aia mare din Austria (avem și noi una, la Tei),nici la Parthenonul grecesc sau la Jerusalim, la Zidul plângerii. După 26 de ani, nu numai că oameni au ajuns la pragul de jos al sărăciei, dar a dispărut și acea licărire de speranță, pe care o mai aveam cândva.
Tot mereu am dat vina pe cineva, pentru viața noastră grea și prea diferențiată, față de ceilalți europeni – ba pe nemți, că ne-au bombardat, ba pe ruși, că ne-au asediat, ba pe comuniști, că ne-au forțat să stăm cu capul plecat, iar acum, după Revoluție, îi arătăm cu degetul pe Iliescu și Roman, pe mineri, pe Constantinescu, pe Boc și pe Băsescu – dar oare noi n-am fost vinovați niciodată?

De ce a trebuit să suportăm toate loviturile istoriei și ale vremii? Aveam noi puterea să le spunem NUnemților sau rușilor? Aveam noi sânge clocotit în vene ca să spunem NU doctrinei comuniste? Și pe Iliescu cine l-a ales, cu o majoritate de 86%?, iar pe Roman, câte femei de la APACA l-au visat? Aveți răspunsurile la toate aceste întrebări, vă dați seama că pentru toate câte le-am dus, în istoria noastră, doar noi suntem de vină, acest popor cam moale la coloană, duplicitar și slab la minte, când primește găleți, galoși sau pături, ca mită electorală.
Eu nu arăt cu degetul, pentru că și eu fac parte din acest popor , însă azi, 07.09.2016, am ajuns să trăiesc culmea prostiei și a înșelăciunii. Sun două știri care mi-au făcut dimineața neagră și care m-au făcut să exclam că nu mai avem scăpare! Las la o parte oamenii care nu știu cum se numește țara în care trăim, care nu știu imnul României, care habar n-au de anul în care suntem sau câte luni are un an și cum se numesc aceste luni – sunt banalități!

În jurul orei 09:30, pe postul național de radio s-a dat o știre despre blocarea unei străzi, în zona de la Mega Mall Titan – reporterul a citit de pe hârtie știrea, spunând că strada se numește Iuliu Rebreanu! În istoria românilor, Iuliu nu se asociază decât cu marele om politic Maniu, iar Liviu nu are altă alăturare mai bună și mai de rezonanță, decât cu scriitorul Rebreanu. Nu știm cine i-a făcut știrea prezentatorului, dar Iuliu Rebreanu sună ca și când ai spune e multe greșeli, sau că 2×3=7!

Dacă și la radioul național a intrat virusul ignoranței, ale cărui unde intră în casele tuturor românilor, indiferent că stă în bordei sau ăn vârf de munte, atunci chiar suntem aproape de Iad! Și asta nu e tot – tot radioul mi-a spus că în biroul unui medic s-a descoperit Manualul de luat șpagă, măi să fie!!Medicul ăsta făcea femeile frumoase, pentru că se pricepea la chirurgie estetică, și le lua mii de euro, pentru orice tăietură. În Manualul de luat șpagă era scris cum trebuie procedat cu clienții, modul de abordare, în funcție de bust și de pretenții, de nume și alte tonusuri musculare.

Medicul ăsta, nu-i dăm numelecă nu-l suportă hârtia, făcea toate aceste afaceri la Spitalul Militar, utilizând materialele armatei, personalul ajutător , iar banii îi încasa singur, chiar dacă operațiile erau gratuite. Mai mult, rușinea șpăgarului este de două ori mai mare, pentru că era un medic cu grade de armată, probabil ajuns la 50 de ani, poate și mai bine, pentru că era ditamai colonelul!

Dacă nici radioul public nu mai știe marile personalităși ale țării, iar medicii militari au ajuns să scrie un Manual de luat șpagă, atunci plagiatul lui Petrache, de la COSR, nici nu trebuie luat în seamă (la șmecheria cu echipamentul suma e mare, nu-l iertăm, nici pe el, nici pe Dobrescu!), iar pașii în străchini ai lui Lipă sunt ca niște flori la urechi! Cum să meargă sportul bine, cu astfel de oameni? Spunea un ziarist cu atestat (puțini au așa ceva), mă refer la Alin Buzărin, că nu medaliile pe care nu le-am luat la Olimpiadă trebuie să ne îngrijoreze, ci situația sportului, nivelul de jos la care s-a ajuns.

Reporterul de la radioul public a făcut o gafă impardonabilă, după mine ar trebui dat afară, pentru că el citește mecanic de pe o hârtie, iar dacă cineva vrea să-și bată joc de el, poate să pună acolo tot felul de cuvinte, chiar de ocară, că omul nu-și dă seama.

…Până acum, presa sportivă nu ne-a dat nimic exploziv de la Olimpiadă; nimic punctual despre gimnastică; nicio dezvăluire despre handbal, cum de ne-a bătut Angola; nicio schimbare la kaiac-canoe, federație exclusă din pricina dopajului; de ce n-am avut cicliști mai mulți în Brazilia; unde ne sunt boxerii; cum de s-au înecat înotătorii și subiectele ar putea continua.

Cine să ne facă curățenie și în sportul nostru, dacă nu noi? Nu vă așteptați la Lipă, ea nu se pricepe, nici Szabo nu s-a priceput, nici Bellu, nici Antonescu. În sportul românesc nu sunt sunt Manuale de luat șpagă (sau sunt?), dar au apărut, de mai multă vreme, Manuale de furat din bugetul statului, completate de Manualele de încălcat regulamentele și de broșuri de cum să-ți încordezi mușchii și să faci ce vrei, dacă conduci o federație, un minister, un departament, entități finanțate din banul public. (I.P.)

P.S. Am scris acest material, dar n-am verificat dacă în București există Strada Iuliu Rebreanu…

Comments are closed.