Dezvăluirile din ultima lună, de la lotul olimpic de judo, făcute cu profesionalism de Justin Gafiuc, de la Gazeta Sporturilor, m-au cutremurat – nu că n-aș fi fost obișnuit cu astfel de comportamente barbare, din partea unor antrenori lipsiți de caracter, dar mi-am adus aminte imediat de imaginea tragică de la lotul olimpic de gimnastică, din perioada 2013-2015, când un grup de peste 20 de gimnaste, cele mai bune din țară la acea vreme, a fost maltratat sistematic, și fizic, și psihic – de performanță s-a ales praful, culminând cu necalificarea echipei la Olimpiada de la Rio, după o continuitate de peste 40 de ani. În ceea ce le privește pe sportive, trei sau patru au fugit din cantonament, după primele bătăi, altele au suportat cu stoicism toate umilințele, alegându-se cu tot felul de fracturi pe la coate și genunchi, iar altele au fost în pragul colapsului total – gata să ajungă la Spitalul de nebuni, la recomandarea Federației, sau aproape să rămână fără picioare. Și chiar dacă unele s-au mai făcut bine, aproximativ, toate au rămas schiloade sufletește, din cauza antrenorilor Adela Popa, Ioan Coroiu și Florin Sandu, aflați sub umbrela cuplului coordonator Octavian Bellu și Mariana Bitang.
N-o să comentez ceea ce se întâmplă la lotul de judo (cantonat la Cluj), n-o să adaug niciun cuvânt la relatările celor în cauză, o să dau doar pasaje, frânturi din declarațiile fetelor bătute și umilite, de către antrenorii florin bercean, gianina andreica și ana maria mititelu (nici hârtia n-a suportat să le scriu numele cu literă mare..). Opinia publică trebuie să reacționeze, Ministerul Tineretului și Sportului, ca de altfel și Comitetul Olimpic, trebuie să iasă din pasivitatea asta și să facă anchete, să ia măsuri de urgență, practic să oprească finanțarea unui adevărat lagăr de exterminare. Sigur, aproape toți antrenorii spun că performanța nu se face cu te rog frumos – poate că așa este, dar dacă pe podium trebuie să ajungi bătut, vânăt, cu ochi umflați, umilit, schilodit sufletește și cu personalitatea terfelită prin noroi, atunci mă lipsesc de acea medalie, de acel loc pe podium, de acel imn și steag, pentru care sportivii trebuie să îndure tratamente mai rău ca-n lagărele naziste. Goana după aur nu trebuie să însemne așa ceva, iar dacă antrenorii noștri nu se pricep să facă altfel performanță, atunci să fie înlăturați, trimiși departe de lume, poate chiar închiși pentru toată viața lor.
——————
Cătălina Rob Ditan, care a povestit tratamentele dure pe care le-a suportat în cele circa 7 luni petrecute în Ardeal, în 2013/2014: bătută și lovită cu capul de un dulap de către antrenorul Florin Bercean, deget la picior rupt de secunda Gianina Andreica, jigniri, amenințări, nesocotirea problemelor medicale, teroare. Tot Ditan a invocat cazul unei colege care ar fi fost bătută măr de același Florin Bercean, „învinețită pe tot corpul”, fiindcă a ratat un concurs extern din cauză că nu a slăbit suficient pentru a se încadra în categorie.
—————————–
„Nu vreau să-mi dați numele deocamdată”
Printre sportivi, teama de a vorbi începe însă să se estompeze. Și o nouă voce apare la rampă pentru a relata minunățiile din centrul de la Cluj. E una dintre fetele care au lucrat cu Bercean la lotul național, ieșită însă acum din activitatea de performanță.
Descrie apoi momentul șocant al agresiunii suportate din partea lui Bercean pe când avea 15 ani: „Eram la un antrenament și făceam un exercițiu de cățărare pe o sfoară. Trebuia să plecăm din șezut, să urcăm și să coborâm folosindu-ne doar de brațe și să aterizăm tot în șezut. La sosire, din instinct, am pus jos întâi picioarele. Mi-am dat imediat seama, le-am ridicat și am venit la final în șezut, cum ceruse. M-a chemat la el. A tras capătul frânghiei, învelit într-un cauciuc gros, și m-a pocnit cu ură direct în creștetul capului. M-a luat amețeala, îmi țiuiau urechile, m-am culcat la pământ și, fiind mai sensibilă, a început să-mi curgă sânge din nas. Cred că și el s-a panicat nițel când a văzut efectele”.
——————————
”M-au bătut în cap, mi-au rupt piciorul, m-au umilit. M-au distrus!”
Bătută de antrenorul Florin Bercean, un deget de la picior fracturat de secunda Gianina Andreica, haine aruncate pe fereastră de staff, umilințe, batjocuri și jigniri zilnice.
„Am trimis la Cluj un copil sănătos tun, vioi, pasionat, sociabil, cu medii excepționale la școală, cu clasări constante pe podium la competițiile de juniori, iar înapoi ni s-a livrat, practic, o altă persoană. Are accese de furie, începe să țipe când discuți cu ea, are schimbări bruște de dispoziție. De la medic ni s-au recomandat și niște sedative mai ușoare ca să se poată relaxa. Lucrăm împreună în fiecare zi, fiindcă vrem s-o ajutăm să facă ceva cu viața ei”.
————————-
„M-au obligat să fac antrenamente cu orteza pe braț”
Nu lipsesc din panoplie nici incidentele medicale: „Mi-am rupt mâna la un concurs, medicii mi-au recomandat doar o orteză, nu ghips. În starea aceea, nerecuperată, am fost pusă să fac antrenamente. Nu era simplu. N-aveam cum să fac prizele și să mă asigur la căzătură când mă aruncau pe saltea. Lucram tehnică, diferite combinații, simulări, dar exerciții care solicitau brațul afectat. Mă bucur că n-au apărut complicații ulterioare, însă mi-a fost tare greu să mă pregătesc în acea perioadă”.
Abordarea staff-ului privind sportivii accidentați era aproape o regulă: „Au fost cazuri frecvente cu fete scoase la antrenament fără să fie recuperate. Și vorbim de operații, probleme serioase! Nu te lăsau să stai la refacere cât trebuia. După două, trei zile te băgau deja la pregătiri, chiar dacă era vorba de accidentări grave”.
——————–
„Am lăsat cam dezordine în camera de hotel, fiindcă mă grăbisem să ajung la școală. Fusese doar un accident. Dar când m-am întors de la cursuri mi-am găsit jumătate din haine aruncate pe geam, în noroi, pe lateralul hotelului, iar restul stăteau sub duș, curgea apa pe ele! Era opera antrenoarei Ana Maria Mititelu”
————-
„Deși am cerut repetat să mă ducă la doctor, m-au ținut două săptămâni fără niciun control! Mergeam șchiopătând, piciorul era vânăt, apăruseră firicele de sânge. Nu mai dormeam noaptea de atâta chin! M-au scos câteva zile chiar la antrenament, am lucrat la partea superioară a corpului. Abia după ce au insistat părinții telefonic am mers la medic, unde mi-au descoperit, într-adevăr, o fisură la deget și mi-au recomandat repaus total de trei săptămâni.
A aflat târziu despre bătaia primită din partea lui Florin Bercean și despre degetul fisurat de către Andreica: „Mi-a spus de ambele episoade abia după ce s-a întors definitiv la București. M-am rugat de ei zile întregi s-o ducă pe fată la doctor, fiindcă avea piciorul vânăt. A ajuns la spital abia după vreo două săptămâni, confirmându-se fractura. Dar Ina nu mi-a zis atunci despre intervenția antrenoarei, care a tras-o de deget și i l-a rupt. Am crezut că e doar efectul unei accidentări la pregătiri”.
Doctorul și-a dat seama că e o leziune mai veche, dar antrenoarea cu care am fost la spital a anunțat că se întâmplase în urmă cu patru zile, ceea ce era fals”.
Oasele ei sunt casante din cauza suprasolicitării și a regimului de la Cluj. Are probleme cu articulațiile, cu genunchiul drept, cu echilibrul pe stângul de la degetul fracturat și netratat corespunzător, cu clavicula, are degetele de la mâini strâmbe. Poartă orteză”.
———————
„Relația cu senioarele era încordată. Făceau ce voiau cu junioarele. Și nu le convenea nimic. Erau încurajate într-un anume fel. Eu am plecat acasă rănită deliberat de o senioară la un antrenament. S-a enervat că am aruncat-o în timpul luptei și, continuând pregătirea pe saltea, a început să mă lovească cu palmele și coatele. Adică nu tehnici permise, ci lovituri de intimidare.
Bercean m-a trimis din nou să fac antrenament cu aceeași senioară cu care avusesem conflictul.«Hai, du-te la ea, să nu-ți dau și-un picior în cur!». N-aș vrea să-i dau numele, că și-așa sunt destul de bătute de soartă cu ce se întâmplă la lot. Sunt multe vieți distruse și cariere frânte”.
—————————–
În urmă cu câteva zile, Cătălina Rob Ditan, fostă judoka, relata cazul unei colege bătute crunt de Florin Bercean: „A pierdut un turneu la cântar, adică a mers la un concurs extern și n-a putut concura fiindcă nu s-a încadrat în greutatea categoriei. Din acest motiv, am înțeles că Bercean a bătut-o efectiv cu pumni, picioare și palme până a învinețit-o pe tot corpul!
Cu gura ei mi-a zis că Bercean a bătut-o atât de rău încât a făcut pe ea! Noi n-am văzut episodul, fiindcă a fost băgată într-un vestiar, dar a bufnit în plâns după antrenament. Și-a făcut curaj și ne-a povestit tot, că a călcat-o în picioare, că i-a spus c-o mai bate o dată dacă va plânge când iese din încăpere.
———————————
Acestea sunt frânturi din materialele apărute în Gazeta Sporturilor – recunosc, nici eu n-am putut să le citesc până la final, pentru că furia mea creștea odată cu fiecare rând parcurs. Le îmbrățișez cu toată dragostea de părinte pe cele două foste judoka, Roxana Pavel și Cătălina Rob Ditan, care au avut curajul să dezvăluie teroarea de la lotul feminine de judo. Le spun că de-acum înainte și site-ul www.ilfovsport.ro este alături de ele și le va sprijini, dacă vor dori să colaborăm.
Și le spunem și fetelor de la gimnastică să ia exemplu de la tricolorele în kimono și să-și facă curaj să povestească ce s-a întâmplat și la lotul olimpic de la Izvorani, în perioada 2013-2015. Și mă refer la Stănilă, de la Cluj, la Stoica de la Giurgiu, la Vrabie de la Ilfov, la Tudorache de la București, la Blendea din Belgia, și, mai ales, la Orzu din Bacău, gimnaste lovite, la propriu și la figurat, de trio-ul de tehnicieni Popa, Coroiu, Sandu. Opinia publică trebuie să știe de ce nu se mai face performanță la gimnastică – cu antrenori bătăuși, miștocari, chilipirgii, iresponsabili și, mai ales, învechiți, adică rămași în urmă cu lecțiile de antrenorat, nu poți să mai urci pe podium. Pentru ca România să devină ce a fost, trebuie să dispară vechiul, să lăsăm loc tinerilor educați, cu alte viziuni despre procesul de pregătire. Iar prima care trebuie să plece este, Andreea Răducan, o persoană înconjurată numai de trecut și pentru care căciula de manager al Federației de Gimnastică este mult prea mare.
P.S. În zilele următoare vom relua interviul cu fosta gimnastă Asiana Peng, chinezoaica cu suflet de roman, care ajunsese ca în cantonament să i se destăinuie unei mici ciuperci, crescută într-un colt al camerei de la Izvorani!
Ionel Pană
