Optimismul şi bucuria de a trăi care se desprind din piesele formaţiei „Bere Gratis” le poţi remarca şi la vocalul trupei, Mihail Georgescu, „Miţă” cum îi spun prietenii, atunci când porţi un dialog cu el. Am stat de vorbă despre una dintre marile sale preferințe, fotbalul. De altfel, în urmă cu un deceniu și ceva, el a îmbinat-o pe aceasta cu prima dintre pasiunile sale, muzica, semnând un imn dedicat echipei favorite, Steaua.
Ce loc ocupă fotbalul în preferinţele tale?
Îmi plac toate sporturile, dar mai ales cele cu minge şi de echipă. Fotbalul însă este pe primul loc. Este o pasiune pe care o am de mic, fiindu-mi „însămânţată” şi de tatăl meu, microbist la rându-i. El însă e rapidist. Și cum am crescut în preajma unor fotbalişti din generaţia tatălui meu, prezenţi la diverse, să le zicem, evenimente mondene, normal că mi s-a insuflat dragostea pentru sportul-rege. Iar unchiul meu, fratele mai mare al lui tata, Vasile Georgescu, a fost chiar conducător de club la Unirea Tricolor.
Ai făcut fotbal de performanţă?
Pe la 12 ani, am jucat la piticii Stelei, avându-l antrenor pe Radu Troi. A fost însă o perioadă scurtă, pentru că nu m-am regăsit în mediul respectiv, iar ai mei mi-au reamintit că şcoala e mai importantă, astfel încât am luat-o în această direcţie. Mai făceam şi vioară. Am continuat însă să joc fotbal de plăcere, ceea ce fac și în prezent atunci când timpul mi-o permite. Înainte ieșeam chiar săptămânal cu prietenii, indiferent de vreme, de teren. Ce mai, e o pasiune de care nu mă voi lăsa vreodată.
Preferi vreun post anume?
Dacă e s-o iau tehnico-tactic, am jucat fundaş dreapta şi mijlocaş la închidere, însă cel mai mult îmi place atacant.
Când ai fost prima oară pe un stadion ?
Nu am cum să-mi amintesc, pentru că aveam doar cinci luni, dar mi-a povestit tata. M-a luat atunci într-un coşuleţ şi m-a aşezat alături de el la masa presei de la fostul stadion Republicii, la un meci de Divizia B al Rapidului.
Acum, însă, ca om matur, obişnuieşti să te mai duci?
La un moment dat eram nelipsit, făcându-mi chiar abonament la meciurile Stelei. Dar și aici e chestie de timp.
Cum ai ajuns să ţii cu Steaua, având tată rapidist?
Pentru mine Steaua a reprezentat o echipă care funcţionează după mentalitatea mea, una de învingător. Nu cred că sunt stelist doar datorită Cupei Campionilor câştigată în 1986, ci mai degrabă pentru că acolo am găsit personaje fotbalistice care mi-au plăcut, iar această influenţă s-a transformat ulterior într-o pasiune.
Dar eşti extremist în pasiunea ta, adică le doreşti răul principalelor rivale?
În niciun caz. Orice succes românesc extern mă bucură, indiferent cine îl realizează. Mi-ar plăcea să avem cât mai multe echipe competitive în cupele europene. Plus că am prieteni dinamovişti, rapidişti sau care ţin cu alte echipe. Chestiile astea legate de ură între suporteri sunt nişte devieri şi, de multe ori, au plecat de la conducătorii cluburilor. Vorbele şi comportamentele anormale ale acestora au constituit adesea provocări. Mie mi-ar plăcea ca omul să vină la un meci de fotbal ca la un spectacol, la un show.
În acest caz, bănuiesc că te întristează dispariția aceasta în masă a echipelor de tradiție, nu?
Evident. Din păcate asta se întâmplă în primul rând pentru că au apărut mulți oportuniști la conducerea acestor cluburi istorice, de genul venit-văzut-cumpărat-vândut. Niște oameni fără suflet.
Cum a fost cu imnul pe care l-ai compus pentru Steaua acum peste un deceniu?
A fost o propunere venită de la „MM” Stoica, el ştiindu-mă stelist.
Cât ai lucrat pentru a-l compune?
Sincer? Cam 40 de minute. Fiind destul de des prezent pe stadion, am regăsit imediat atmosfera, astfel încât lucrurile au funcţionat foarte rapid. De fapt, muzica a fost compusă de fostul meu coleg de la chitară, Matei Damian-Ulmu, care paradoxal nu avea vreo legătură cu fotbalul, iar textul îmi aparţine.
Şi ce statut a avut? A fost recunoscut de conducerea clubului?
Ei l-au trecut ca imn neoficial, însă nu m-a deranjat acest aspect. O perioadă s-a cântat foarte mult pe stadionul din Ghencea. Cel puţin, în sezonul în care l-am compus era nelipsit de la staţia de amplificare. Era trecut şi pe site-ul Stelei. M-a bucurat însă că şi la concertele noastre au venit o mulţime de oameni cu fulare roş-albastre şi de multe ori ni s-a cerut să-l cântăm, ori aceasta nu era o piesă din repertoriul formaţiei „Bere Gratis”. Pentru că fanii noştri nu sunt doar stelişti, iar din trupă doar eu ţin cu Steaua, mai e Robert, de la clape, care e cu Universitatea Craiova, iar ceilalţi membrii nu au vreo treabă cu fotbalul. De aceea consider că a fost o piesă de succes.
Eu îl știu și cu sinceritate îți spun că mi-a plăcut și cum sună, și ce versuri are. Mai ales că dinspre galerie în afară de huduituri la adresa adversarilor sau chiar a proprilor jucători n-am auzit prea multe alte versuri. Așa că ar fi fost benefic pentru toată lumea să devină imn oficial, mai ales că nici până la această oră nu există vreunul, iar toate celelalte încercări s-au dovedit un fiasco. Poate relansăm ideea pe această cale.
Ar fi frumos.
Ce părere ai de fotbalul care se joacă azi în România?
E marcat de multe răutăţi. Trăim, din păcate, într-o societate agresivă şi acest lucru se repercutează şi în alte domenii, inclusiv în fotbal. El ar trebui înţeles ca un show, care, indiferent de epilog, e ceva frumos. Legat de competitivitate, fotbalul românesc progresase în urmă cu un deceniu, însă nu datorită unui campionat solid, ci a unor cluburi care investiseră din ce în ce mai mulţi bani. De aceea şi presa populariza peste măsură derby-urile, în timp ce celelalte meciuri aproape că nu erau băgate în seamă. Va fi cu adevărat un campionat puternic atunci când vor exista măcar vreo cinci-şase echipe puternice care să se bată de la egal la egal pentru titlu. Atunci avem garantat că 12 jocuri vor fi derby-uri.
Din străinătate, ce fotbal îți place?
Sunt adeptul meciurilor din campionatului Spaniei. Fotbal de calitate, tehnic, aerisit. Chiar şi filmările care se fac dau la aceste partide o formă grandioasă, o măreţie. Apoi, aş pune, în ordine, Anglia, Germania şi abia apoi Italia. Iar ca echipe naţionale, îmi plac Brazilia şi Portugalia. Acestea au un dans al lor. Jucătorii sunt nişte artişti. Au o creativitate extraordinară. Dar sunt şi imprevizibili. Nu degeaba cea din urmă a câștigat recent Euro.
Apropo de Euro, ai mai trăit vreodată o asemenea dublă dezamăgire la scară macro, Campionatul European+Jocurile Olimpice?
În perioada europenelor s-a creat o isterie. Toată lumea comunica fotbal și cu cât am sperat mai mult datorită tragerii la sorți avantajoase, cu atât am fost mai dezamăgiți. La Jocurile Olimpice era clar că nu vom veni cu multe medalii acasă. Dezamăgit am fost de atitudinea unora față de sportivi, ca să dau un exemplu, cei care s-au luat de Cătălina Ponor.
Ce crezi că ar ajuta ca sportul românesc să se revitalizeze?
Doar un sistem în care să nu ne mai bazăm doar pe talent ca până acum.
Având în vedere domeniul în care activezi, poţi face o paralelă între fotbalul şi muzica din ţara noastră?
Dacă şi muzica noastră ar fi avut parte de banii care s-au investit în fotbalul românesc, la ora actuală aveam trei-patru trupe de top european. E ca în orice afacere, cu cât investeşti mai mult, cu atât câştigi mai mult.
Dar public, aveţi la concertele voastre măcar ca la un meci de fotbal care nu e de top?
Un prieten vechi mi-a dat următorul sfat: întotdeauna să aveţi la voi calendarul creştin-ortodox, programul Ligii I şi cel al meciurilor din cupele europene. Aceasta pentru a şti când să organizăm concertele, să nu cumva să ne intersectăm nefericit cu alte evenimente. Pot să spun cu mândrie că la concertele noastre, care multe sunt în aer liber, scoatem mai ales fetele. Multe dintre acestea au prieteni nemicrobişti, pe care îi aduc cu ele. Aşa că atingem mereu audienţe mari.
De unde ai avut pasiunea pentru muzică?
E un har pe care l-am arătat, mi-a adus satisfacții mari și acum e o parte importantă din viața mea.
Care sunt instrumentele muzicale preferate?
Cele de suflat si coardele.
Se poate trăi în România doar făcând muzică?
Iată-mă exemplu. Însă nu pot spune câți sunt ca mine, mai sus sau mai jos.
Care crezi că este calea cea mai bună pentru ca muzica ta să ajungă la public, prin mass-media, prin DVD-uri, prin Youtube, prin concerte sau câte puțin din toate?
Mult din toate. Acum lumea e mai puțin receptivă și pentru că are multă informație, așa că trebuie să-i informezi cât mai mult și cât mai des.
Ce ar trebui să facă sau ce i-ar trebui unei trupe românești ca să pătrundă pe piețele muzicale externe?
Un cântec în engleză care să aibă succes și după aceea tot așa, încă două-trei, și musai să fie cântate foarte bine.
Ce părere ai despre Eurovision? Își mai are rostul?
La noi nu prea. Afară da. Nu se vede ce show uriaș, industrial chiar, e acolo?!
Ce alte hobby-uri mai ai în afară de sport?
Teatrul și filmul, istoria și prietenii.
Zi-mi ceva legat de județul Ilfov.
Mi-aduc aminte în comunism când se zicea de Sectorul Agricol Ilfov, iar acum e o zonă de fițe. Așadar, omul sfințește locul, nu invers.
Cu siguranţă că printre cititorii noştri sunt şi iubitori ai muzicii, aşa că la final te întreb despre ce planuri are „Bere Gratis” în viitorul apropiat?
Cu ocazia împlinirii a 18 ani de existență a trupei noastre, așadar am ajuns la majorat, vom organiza pe 27 octombrie 2016, începând cu orele 20.00, un megaconcert la Sala Palatului cu o desfășurare scenografică rar văzută. Acest spectacol eveniment se bucură și de participarea extraordinară a maestrului Gheorghe Zamfir, cu care avem o prietenie atât muzicală, cât și umană. Totodată, cu acest prilej vom lansa noul nostru album, al 12-lea, care include mega-hitul „Noapte caldă” și hit-ul „Două inimi”.
CV-uri
Mihail „Miță” Emil Georgescu
Născut: 02.02.1980 (București)
Studii: Universitatea Româno-Americană, Facultatea de Drept; canto classic
Este căsătorit cu realizatoarea radio Liana Stanciu și are o fetiță, Teodora (născută în 2005)
Preferințe muzicale: Queen (piesa preferată „Love Of My Life”)
Bere Gratis
Formație de muzică pop-rock fondată în 1998, la București de Mihai „Miță” Georgescu (voce), Robert Anghelescu (clape) şi Marius Dobre (chitară), trei băieți ce cântau la acea vreme în formația „Ghost”. Împreună cu Mihai „Magga” Suciu (tobe) şi Marius Mirea (bass) au pus bazele unei noi formații pe care au numit-o Bere Gratis. Un bun prieten al băieţilor, Alexandru Catona le-a sugerat să adopte un nume românesc care să atragă publicul. A fost ales astfel, cu speranţa că mulţi oameni vor veni la concerte văzând pe afiş că se dă… bere gratis. Şi aşa a şi fost, la primele concerte audienţa înfierbântată după bere gratis a fost răsplătită însă cu… Bere Gratis.
Membri actuali: Mihail „Miță” Georgescu (voce), Robert Anghelescu (clape), Marian Săracu (tobe). Colaboratori permanenți: Marius „Neuro” Bob (chitară), Radu Vaștag (bass)
Pe parcurs au mai cântat în trupă: Matei Damian-Ulmu (chitară), Vlad Vedeș (bass), Oliver Sterian (tobe), Nicu Avram (bass)
Printre piesele de succes ale trupei: „Fără rușine”, „Cea mai frumoasă fată”, „Ce mișto”, „Unu mai”, „Nebun”, „La tine aș vrea să vin”, „Señor, señor”, „Vino mai aproape”, „Străzi albastre”, „Acolo sus”, „Poveste de oraș”, „Post Restant”, „Cen-a văzut Parisul”, „Curcubeu”, „Vacanță la Roma”, „Două inimi”, „O lume nebună”, „Dalia”
mail: razvan.toma@ilfovsport.ro
Blog: Razvan Toma


