Mergem la Rio sau stăm acasă?

sâm, 23 ianuarie 2016

Handbalul feminin românesc a înregistrat, la sfârșitul anului trecut, un succes un pic surprinzător, câștigând medalia de bronz la Mondialele din Danemarca. Din păcate, acest succes nu asigură naționalei noastre și un loc la Olimpiada de la Rio, din această vară, tricolorele urmând să joace un turneu de calificare.

Supărarea este și mai mare, pentru că România ar fi trebuit să fie gazda acestui turneu, dar președintele Federației Internaționale, egipteanul Hassan Moustafa, n-a fost de acord și a acordat acest drept Danemarcei, chiar dacă regulamentele îl contrazic. Și dacă nu suntem gazde, este și din cauza noastră, pentru că în Federație nu există o voce autorizată, un nume de referință, un om care să știe cum și când să vorbească, un oficial care să stea drept, nu drepți, recunoscut și de forurile internaționale.

Mai mult, Mondialul din decembrie s-a desfășurat în Danemarca, iar egipteanul și-a făcut veacul pe-acolo, fiind plimbat și omenit cum se cuvine – or fi danezii reci, de la vânturile din Marea Nordului, dar știu să fie gazde…chiar fierbinți, atunci când interesele o cer. Danemarca nu traversează o perioadă foarte bună, în ceea ce privește naționala feminină, și atunci există pericolul să rateze și cele cinci cercuri olimpice, dacă nu joacă acasă și nu e împinsă de la spate de arbitri. Să spunem lucrurilor pe nume, pentru că doar așa îi vom face pe străini să ne respecte.
La Mondialul din decembrie, Danemarca a luat bătaie și de la Muntenegru, și de la România, echipe cu care se luptă și în acest turneu pentru a prinde unul din cele două locuri pentru Rio. Dacă turneul ar fi fost în România, publicul nostru ar fi ținut sigur cu Muntenegru, prin prisma distanței mai mici dintre cele două țări și, mai ales, prin legătura pe care Cristina Neagu a făcut-o cu țara aproape vecină, marea noastră campioană evoluând de câțiva ani la Buducnost Podgorica, din Muntenegru.

Nu risca Danemarca să intre în cușca cu lei, dar nici egipteanul Hassan, să nu-și plătească datoriile față de oficialii danezi, care l-au tratat cu respect, în decembrie. Prin urmare, Danemarca, România, Muntenegru și Uruguay vor lupta pentru cele două locuri în orașul Aalborg, în perioada 18-20 martie.

Și dacă Danemarca se teme, ar trebui și noi să avem acest sentiment, pentru că, de-acum, Neagu va avea laț la picior, Elisei va fi țintuită de colțul stâng al terenului, adică se vor lua toate măsurile, ca cel puțin cele două să nu performeze la capacitate normală. Dar poate că antrenorii noștri vor afla că o echipă de handbal are mai multe jucătoare, ba chiar și bancă de rezerve, iar jocul trebuie pregătit pentru un întreg colectiv. În plus, Muntenegru ne-a mai lăsat acasă și în urmă cu patru ani, în Turneul de la Lyon – acolo, ne-a bătut și Muntenegru, și Franța, dar am reușit și noi să batem Japonia, dar nu ne-a fost suficient.

Iată și celelalte turnee:
Metz
– Franța, Olanda, Japonia și Tunisia
Astrahan
– Rusia, Polonia, Suedia, Mexic

Comments are closed.