Deocamdată nu, pentru că cei care păstoresc campionatele zonale sunt oameni care cunosc regulamentele și nu permit transformarea handbalului, oricare ar fi vârsta practicanților, într-o grămadă dezordonată!
Noile impuneri ale Federației, de a transforma Turneul Final de Minihandbal în Festivalul Mâinilor Îndemânatice, adică o simplă întâlnire de socializare, fără goluri, fără podiumuri și fără medalii, naște, în continuare, multe discuții. Lăsăm la o parte faptul că mințile luminate au schimbat regulile în timpul jocului, dar nici nu s-au gândit la greutățile pe care le vor întâmpina micii jucători.
”Nu mă miră ce fac cei din Federație, ei nu lucrează în folosul handbalului, din păcate – ei vor să transforme minihandbalul de la cluburi în sport de masă, dar acești copii nu vor rămâne cu nimic din handbal. Cu acele mingii de burete nu poți învăța driblingul, nu poți face depășiri, nu te poți familiariza cu contraatacul și nici nu poți șuta de la 7-8 metri, pentru că îți poți forța mușchii umărului, din pricina faptului că mingia este prea ușoară. Și ia să vedem, ce terenuri ne trebuie, pentru că majoritatea școlilor sportive beneficiază de Săli tip. Cum să joci pe lățime, trebuie să trasezi semicercuri, să aduci porți de plastic, hmm, sunt multe neajunsuri.
Exemplele din Danemarca, Norvegia, Franța sau Germani a sunt perfecte, însă ei au săli special construite pentru minihandbal, iar acolo copiii intră doar pentru distracție, pentru a se obișnui cu echipamentul sportiv, cu alergatul, cu mingia mică. Noi nu avem săli normale suficiente, darămite din cele speciale de minihandbal”?, ne spunea antrenorul de la Unirea Dobroești, Lazăr Mihalache (foto jos), unul din cei mai buni tehnicieni din țară, la nivel de copii și juniori.
Iar eu aș adăuga, la cele spuse de Lazăr, că nu avem grădinițe, școli , terenuri de sport, iar Federația de Handbal vrea minihandbal pe teren redus, pe principiul danez, norvegian sau german, care spune să ne creștem copiii ca la carte și cum spune domnul doctor… Dar unde, că la noi, maternitățile iau foc, în școli se dau cornuri și lapte expirate, iar în spitale se moaredin pricina microbilor?
Dacă ne-am fi crescut copiii cum ar fi vrut alții, nu ne-am mai fi bucurat de primul 10 din lume, adjudecat de Nadia Comăneci, și nu ne-am fi mândrit cu pleiada de gimnaste, campioane olimpice și mondiale, care au intrat pe salteaua de antrenament sau pe puntea suspinelor de la 6-7 ani. Nu știu vreo gimnastă daneză, norvegiană sau germană, care să fi urcat pe podiumurile competițiilor de anvergură. Sportul cere sacrificii, ori cumva are Federația de Handbal prea mulți performeri și nu știe cum să oprească acest aflux?


