Peste exact o săptămână, în Danemarca, începe Campionatul Mondial feminin de handbal, ediția cu numărul XXII. Staff-ul tehnic al echipei noastre, în colaborare cu mințile luminate ale Federației de specialitate, au decis că tricolorele să mai aibă câteva meciuri de verificare, înainte de primul test oficial, pentru ca selecționerul Tomas Ryde să mai ascundă, cumva, din slăbiciunile grupului Neagu, Elisei sau Brădeanu. În loc să mai reducă din etapele din Liga Națională, pentru ca tricolorele să stea mai mult împreună, să se cunoască, să cpete anumite automatisme și să învețe ceva scheme noi, Ryde a preferat să ajusteze naționala noastră din mers, de parcă ar fi un ciclist, care se alimentează din fuga roților.

Și am început cu stângul, primul test – meciul împotriva Franței arătând o apărare rarefiată, cu unele handbaliste care încă nu au aflat de ce sunt pe semicerc și îmbrăcate în tricolor. Am pierdut cu 26 – 29, la pauză fiind 11-16, dar jocul practicat de fetele noastre ne-a arătat că fără Neagu, în principal, Buceschi, pe alocuri, și Manea, doar atunci când tratează fazele cu seriozitate, naționala României nu are alte motoare, nici la linia de nouă metri, nici pe extreme. În ceea ce privește apărarea, ne va da mult de furcă în Danemarca, este punctul nostru nevralgic, pentru că nici Neagu nu poate să le facă pe toate și timp de 60 de minute.

Am avut noroc cu gazdele, care, atunci când au văzut cât de slab joacă ale noastre, chiar din prima repriză (a fost 11-6 și 14-7, în mitanul de început), au schimbat și ele scenariul, nu s-au mai omorât cu firea, păstrându-și forțele pentru cauze mai bune. România a condus o singură data, 1-0, prin golul marcat de Neagu, pentru ca până la final să alergăm ca la cros, pe un teren neștiut și cu multe obstacole. Doar ne-am apropiat de câteva ori, dar n-am avut forța să realizăm mai mult, pur și simplu atât am putut, în acest meci – poate altădată, că perspectiva ne surâde să ne întâlnim din nou cu franțuzoaicele lui Allison Pineau. Mâne jucăm împotriva Cubei, le ținem pumnii, că nu se știe, iar duminică avem întâlnire de mare risc, cu Suedia. Apoi sus în autocar și via Danemarca, cu forțele care le vom mai avea. Hai România!