Zi tristă și azi, a doua consecutivă, pentru handbalul feminin românesc – naționala de junioare a luat bătaie de la Franța, 29 – 30, în cadrul Campionatului Mondial din Slovacia, iar senioarele au fost chiar umilite de aceeași grupare din Hexagon, scor 18-24, într-un turneu amical, ce se derulează în Norvegia.
Sigur, suntem obișnuiți și cu eșecurile, dar parcă aceste ultime două zile, 22 și 23 iulie, au fost blestemate – pe 22 ne-au bătut naționalele Norvegiei, și la junioare, la Mondial, și la senioare, iar pe 23 am fost ciocăniți de cocoși (iată că sunt cocoși și de sex feminin!!), la fel, și la junioare, în Slovacia, și la senioare, în turneul amical. Sunt patru înfrângeri în urma cărora nu mai știm ce să credem – se pricep antrenorii noștri la handbal, avem valori în teren, care să fie capabile să ne aducă bucurii?
Înfrângerea din Slovacia, de la Campionatul Mondial, era ultima șansă de a prinde culoarul fără Danemarca, în sferturi, o adevărată șansă de a întâlni adversari mai facili, în drumul spre medalii. Cauzele înfrângerii sunt multe – această echipă condusă de Mariana Târcă a arătat că nu este disciplinată, că nu are calitate și din acest motiv faultează mult, pe propriul semicerc, ba chiar și în fazele de atac. Am fost surprins, chiar, de duritatea cu care s-a apărat Aura Popescu, jucătoare conflictuală, gata să sară și la bătaie; un pic necontrolate au blocat și Alexandra Muntean, care a primit și două eliminări, și Daria Bucur, tot cu două pauze forțate pe bancă. Au fost faulturi inutile, din lipsă de valoare, de experiență, în urma cărora echipa a rămăs în inferioritate, ba chiar a fost sancționată și cu aruncări de penalitate.
Pe finalul meciului s-a mai strâns grupul româncelor, dar obosești când tot alergi după adversar ,să-l egalezi. În prima repriză a fost 1-1, apoi adversarele s-au dus la 7-4, a urmat o altă egalitate, 9-9, dar franțuzoaicele au zburat din nou spre 12-9 și 14-11, la finalul celor 30 de minute. Nici în mitanul secund nu ne-am reinventat și tabela a curs doar în direcția Senei, spre disperarea staff-ului tehnic românesc. Și totuși, pe la jumătatea reprizei secunde am început să jucăm altceva: tricolorele au înscris patru goluri la foc automat, trei prin Sorina Târcă și unul prin Ana Mihart, iar tabela a luat-o și înspre Dunăre – de la 22-25, am ajuns chiar să conducem cu 26-25, iar speranțele se iveau și ele, aproape din fum!
La 27-27 am pierdut două atacuri decisive: unul din cauza durității Aurei Popescu, iar altul din pricina ratării Anei Mihart. În minutul 27 și 46 de secunde, Sorina Târcă egalează pentru ultima oară la 29, iar Kieffer aduce victoria Franței, 30-29, cu 50 de secunde înainte de final, secunde pe care noi n-am știut să le gestionăm în favoarea noastră. Cred că nouă ne era bun și egalul, ca să ne depășim adversarele alb-albastre în clasament! Mai avem, totuși, o variantă – să batem Danemarca, echipă care spulberă tot în grrupa sa și este considerată drept favorită, la câștigarea titlului mondial, la această vârstă.
La senioare, Olivier Krumbholz ne-a mâncat ficații!
A fost 0-3, apoi 0-5, moment când Ryde și Buceschi iau un timeout, dar degeaba – se face 0-6, apoi 0-7, chiar dacă naționala noastră era în superioritate (vorbim de turneul amical din Norvegia, la care participă Spania, Franța, România și Norvegia). S-a ajuns la 1-10!, moment în care și tehnicianului francez Olivier Krumbholz i se face milă și le spune cocoșilor săi, de sex feminin, să-și menajeze ciocurile – scorul se face 7-13, după 30 de minute, parcă ceva mai uman, față de acel 1-10!
A fost, se pare, cea mai proastă repriză a naționalei de senioare, de când a fost preluată de suedezul Ryde. Poate că n-ar fi fost rău ca la 0-7 sau la 1-10 Ryde să ridice mâna și să se ceară afară, a fost prea umilitor, nu pentru el, dacă nu-i pasă, ci pentru handbalul românesc, pentru o medaliată cu Bronz, la ultimul Campionat Mondial din Danemarca! Până și fostul mare handbalist Ștefan Birtalan, prezent la o emisiune televizată, a remarcat că este periculos să invoci lipsa Cristinei Neagu, pentru că nicio națională din lume nu stă într-o singură jucătoare.
În prima repriză, tricolorele au fost de nerecunoscut – nu s-au apărat deloc, au făcut nenumărate greșeli tehnice și forțări pe semicercul advers, în căutările lor disperate de a pătrunde printr-o apărare foarte mobilă și agresivă, care le-a încurcat pe Brădeanu, Manea, Buceschi, Chiper și Elisei. N-au avut viteză, n-au jucat colectiv, arătau ca niște handbaliste care abia atunci se cunoșteau în teren.
În repriza secundă, franțuzoaicele n-au mai forțat și au jucat la păstrarea rezultatului, profitând și de faptul că nici fetele noastre n-au arătat o ambiție în plus – se obișnuiseră, probabil, ca și noi, cu înfrângerile, ieri cu Norvegia, azi și cu Franța! Mâine urmează Spania, să ne ferească Dumnezeu de o a treia înfrângere, că nu știm dacă mai ajungem în Brazilia, la Olimpiadă, așa de schilodiți la psihic!
Selecționata noastră arată rău, chiar dacă Elisei tot striga, Pentru cine jucăm noi… Nu știm pentru cine au jucat la acest turneu, însă vrem să credem că ne vor arăta altceva, la Jocurile Olimpice de la Rio. (I.P.)

