de Georg Lorenz
Sigur nimic nou sub soare, de ani de zile luna iulie, o luna clasica de vacanta, inseamna pentru managerii echipelor de fotbal poate cea mai intensa perioada de munca. Telefoanele, faxurile, computerele ating temperaturi mai inalte decat ne ofera luna lui cuptor, se mediaza, se negociaza, se calculeaza si de foarte multe ori se targuieste ca la piata.
Pentru ca transferurile sunt in zilele noastre exponente ale economiei de piata, cererea si oferta determinand schimbarile de jucatori si ele fac deliciul marelui public. Aceasta manopera insa are loc in contextul unei pierderi totale a simtului de realitate, sumele vehiculate sunt la limita perversiunii si moralitatii, notiunea de sport apare absolut nelalocul ei, neinsemnata parca in valmasagul zecilor de milioane de euro care se transfera de pe un cont pe altul.
Exemplele sunt cu nemiluita. Poate ne amintim, cu putina vreme in urma un jucator ca Gareth Bale si-a schimbat patronul si locul de munca de la Tottenham la Real Madrid el fiind „vandut” si „cumparat” pentru o suma care s-a apropiat de suta de milioane. „Un nou record in materie” a explodat presa la timpul respectiv partile fiind deosebit de mandre pentru marele „deal” realizat. Bale nu s-a incalzit practic bine la Real si iata ca un alt club unde se pare ca banii cresc ca frunza si iarba, Manchester United ofera pentru Bale, scrie „Daily Mirror”, incredibila suma de 135 milioane euro, ManU dorind sa readuca jucatorul in varsta de 26 de ani in Premier League.
In ultimele zile presa germana a informat despre o oferta a aceluiasi club Manchester United, antrenata de un om (Louis van Gaal) care se pare ca nu mai are …capul pe umeri de cand se scalda in bani, si-anume 100 (o suta) milioane euro pentru Thomas Müller. Probabil ca si aceasta oferta va fi refuzata ca si altele Müller fiind poate cel mai important jucator al lui Bayer München. Un alt club englez, Liverpool doreste sa plateasca 65 milioane euro pentru Marco Reus de la Dortmund si el jucator-fanion al gruparii sale. Imoralitatea devine strigatoare la cer si daca UEFA se va complace in viitor in aceasta stare de lucruri va fi la fel de vinovata ca si cluburile in cauza.
Cele de maisus nu sunt doar o practica a cluburilor din Anglia si Spania, poate doar sumele sunt iesite din comun. La fel procedeaza si alte grupari de prim rang ca Juventus, Barcelona, Bayern, Paris St. Germaine, Liverpool pentru a aminti doar cateva, unii jucatori devin peste noapte „stari” fiind dupa aprecierea unor manageri si antrenori, preocupati de propriul renume, singurii care pot asigura marea performanta. Deceptia apare nu foarte rar luni de zile mai tarziu cand cel transferat cu mari sacrificii nu justifica nici pe departe suma platita.
Sportul este la rascruce. Dopajul, afacerile murdare de la FIFA, transferurile imorale sub ascunzisul economiei de piata ar putea duce aceasta activitate la pierzanie. Ar putea fi un adevar foarte trist.