Am scris de nenumarate ori despre abaterile oamenilor din Federația Română de Handbal, fie de la comisii, fie din Consiliul de Administrație. Și pentru că aceste abateri sunt repetate, ba chiar în formă continuată, aș putea sa spun că oamenii din Federație sunt certați cu legea, cu regulamentele, cu ordinea, sunt oameni care nu se respectă între ei, dar mai ales nu respectă sportivul, antrenorul sau clubul care, până la urmă, dau viață acestei Federații.
– Am spus de mai multă vreme că cei trei componenți ai Comisiei de Memorii nu se sinchisesc să judece la timp petițiile primite – nu vorbesc de judecățile greșite și neconforme cu regulamentele, ci pur și simplu să o facă în acel termen de 30 de zile În plus, nici pe site-ul Federației nu a mai apărut vreo comunicare, de cand a-nceput această ediție de campionat
– Comisia de Apel nu mai există, ultima ei comunicare datând din 30 mai, 2016. Rolul acestei comisii a fost preluat de către Consiliul de Administrație, un grup eterogen care conduce, practic, în funcție de interese și sfere de influență
– Comisia de Disciplină are de lucru în fiecare săptămână, dar asta nu înseamnă că își face treaba cum trebuie. Am spus de multe ori că membrii acestei comisii sunt superficiali și nu vor să intre mai în profunzimea problemelor – de aici și deciziile pripite și neconforme cu realitatea. Mai mult, în acest sezon le-a fost băgat pe gât încă un membru, Emilian Teodorescu, din Prahova, un om nu prea pregătit pentru acest post, care, probabil, mai mult încurcă
– Comisia Centrală de Arbitri are ultima comunicare pe 24 august, 2016, comunicare care se referea la examenul anual al cavalerilor. Și știm că aici sunt cele mai multe probleme și sesizări, dar Comisia nu mai dă semne că ar avea ceva de transmis
– Comisia Centrală de Observatori și delegați este mută și ea, ultima știre de pe site-ul FRH datând din 18 iulie, 2016. Și aici sunt probleme, pentru că nu toți observatori fac ce trebuie, în spiritul pentru care au fost delegați
– Comisia Tehnico-Metodică are următoarele comunicări – pe 25 mai, apoi pe 28 mai, iar ultima pe 11 august, toate în 2016. De trei ori pe an, suficient, nu?
– Departamentul tehnic este tot atât de vorbăreț, adică tot trei comunicate are pe site
– Comitetul Director este cel mai secretos, un singur anunț și acela pe 12 februarie, 2015
După cum se vede, comunicări puține sau deloc, semn că handbalul românesc merge și nu are mari probleme – așa ar putea crede un simplu spectator al fenomenului. Dar lipsa de comunicare este recomandată, indusă, pentru ca cei care sunt în aceste comisii și care conduc Federația – aceștia sunt oameni certați cu legea, legea făcută de ei, după bunul lor plac. Și vă dăm două exemple de articole de regulament, care încalcă Codul Muncii, chiar și Constituția țării.
1. În Regulamentul Disciplinar al jocului există Art.20, care tratează Suspendarea, atât a sportivilor, cât și a oficialilor. Se spune clar, la 20.2, litera b, că etapele de suspendare pentru sportivi se referă la jocurile oficiale programate, pentru, atenție!, echipa unde a săvârșit abaterea, în ordine cronologică. O exprimare extrem de importantă, și normală, în același timp, dar care este încălcată de continuarea textului – Pe perioada suspendării, sportivului i se retrage dreptul de joc la toate categoriile competiționale?????
Așadar, un handbalist care a primit o suspendare de două etape, la categoria Juniorilor I, se confruntă cu următoarea situație – după un meci în care stă, la Juniori I, se reunește lotul de juniori, care are un stagiu de o săptămână pregătire, după care urmează două meciuri de calificare la o competiție europeană sau mondială, la distanță de o săptămână. Între timp, juniorul suspendat, care nu face parte din lot, era folosit și la Divizia A, unde programările nu se opresc. Curg, astfel, două etape la Divizia A și cu două de la Juniori I, iată că sportivul face o suspendare nu de două runde, ci de patru. Mai mult, dacă sportivul ar fi de categoria Juniorilor II, și ar fi folosit și la Juniori I, cât și la Divizia A, sportivul în cauză ar sta șase etape, nu două.
Deci, Federația spune că etapele de suspendare se referă pentru echipa unde a săvârșit abaterea, dar nu respectă regula și nici nu ia în calcul meciurile de la alte categorii, unde suspendatul este jucător de bază, lucru demonstrat, de altfel. Există o situație și mai hilară – un junior suspendat, care are contract și dublă legitimare cu o altă echipă de Divizia A sau de Ligă Națională, nu joacă nici la echipa sa de juniori, nici la echipa de Ligă Națională, cu care are contract legal. Se poate ca oficialii clubului de juniori, poate chiar și cel de Ligă Națională, să-i taie salariul pe o lună, din ambele părți, ori așa ceva numai la Federația de Handbal se poate întâmpla.
2. În aceeași situație sunt și antrenorii care au două sau trei echipe în subordine – dacă sunt suspendați la Juniori II, nu mai pot sta pe bancă nici la J I, nici la Divizia A, dar etapele de la JI și Divizia A nu sunt contabilizate la suspendare.
Nu știm cine a avut mintea asta luminată, dar îi recomandăm o pauză mai lungă, poate chiar ieșirea din sistem, o vacanță pe lună, cu bilet doar pentru dus. Mai grav este faptul că la finalul acestui Regulament își pune girul și Consiliul de Administrație, care a aprobat și Articolul 20, privind suspendarea. Sigur, n-aveam pretenții la membri ca Pavel, Mateescu, Manea, Ciobanu, Bejinariu sau Dedu, să judece mai profund articolul, să se pună în pielea suspendatului, să constate, dacă vreți, faptul că frazele se bat cap în cap. Dar nu-mi pot explica reacția de deja vu a celorlalți, a lui Băban, Barcan, Nurhan, Dumitru, Gugleș, Kotecz, Pleșa, Sâsâeac sau Tadici, legați, într-un fel sau altul, de echipe, de băncile tehnice, de sportivi, în general. Au rămas fără logică, după ce au primit un scaun în Consiliul de Administrație?
La fel de vinovat este și acest Daniel Nicu, un funcționar al Ministerului Tineretului și Sportului, care a-nceput să vină la ședințele Consiliului de Administrație (nu știm dacă are mai mult de două prezențe până acum), dar nu am sesizat din partea lui nicio reacție la abuzurile făcute de diferite comisii, la judecățile proaste ale Consiliului de Administrație, la strigătele de ajutor venite din toată țara, ale echipelor de copii și juniori, care sunt nedreptățite de aceste regulamente strâmbe. Până când? (I.P.)

