Ca să reușești să-l scoți din pepeni pe Emil Săndoi, îți trebuie ceva calități. Acest om s-a născut calm și educat și așa va rămâne câte zile o avea. E nevoie de ceva excepțional, ieșit din comun, să-l facă să i se zbată o venă la gât și să fie roșu la față ca racul, așa cum a fost la Cluj, după arbitrajul concitadinului său (culmea!!!!) Colțescu.
La finala Cupei Ligii a fost seducție, ademenire, urmate de o mare batjocură. De data asta, la Cluj, a fost viol. Colțescu a văzut perfect faza, henț mai clar ca al lui Thiago Lopez nu există, dar, suficient, superior, plin de sine, arogant, plimbărețul pe pervaz a făcut semn că mingea l-a lovit în față pe jucătorul CFR-ului!
E clar că n-are nimeni nimic cu Chiajna, departe gândul că ea ar trebui oprită oriunde, cu orice preț. Nu e nicio cabală, nicio acțiune concertată. E doar șmecherie românească înmuiată în zeamă de lămâi grecești. A început sezonul și domnii arbitri trebuie să bifeze că și-au făcut toate temenelele față de cei mari.
Aici intervine în ecuație Kyros Vassaras. Grecul consumă vreo opt mii de euro pe lună (la suma asta se ajunge adunând salariul cu cazarea, biletele de avion, telefonul, mașina de serviciu) nu ca să urce arbitrajul românesc, nici să-l țină în loc, ci să dea cu el de pământ. Povestea cu Hațegan la Mondiale și apoi la Olimpiadă e boială corporatistă. Sub Hațegan, sau dincolo de acest liman FIFA și UEFA la care s-ar fi ajuns și dacă șef la Comisie era Gicu de la Sculărie, viețuiește în cârdășie cu șeful un imund pluton de executanți. Ținuți în brațe de grec, delegați în campionat unde și când e nevoie, nesuspendați după blestemățiile pe care le fac.
Se va spune că asemenea călăi cu fluier au fost mereu. Da, au fost. Dar atunci fotbalul românesc nu plătea o sută de mii de euro pe an unui grec care în loc să facă rânduială, ne cultivă viciile și ni le face să miroasă a levănțică de Fanar.

