Joi dimineața, la conferința de presă, Iordănescu era încercănat ca un uvrier ieșit din schimbul trei. Ne-a spus că n-a dormit toată noaptea, căutând formula ideală pentru Irlanda de Nord. Că în proporție de 99 la sută a găsit-o și că mai are foarte puține dubii.
La meci, nea Puiu a apărut elegant ,pieptănat, ras proaspăt, dar tot nedormit, cu pungi sub ochi. Hai, recunoașteți, că unora dintre voi, care citiți, vi s-a făcut teamă ca nu cumva venerabilul general să prindă a moțăi imediat după terminarea imnului! Că-l vor înghionti secunzii să-l trezească!
Nici vorbă! În timpul meciului, generalul a fost neașteptat de treaz și de vioi. Și-a dat seama imediat că Stancu e într-o seară nefastă și l-a lăsat la vestiar la pauză. Nu putea să nu-l titularizeze după dubla de la Helsinki, dar a înțeles repede că n-avem atacant central. Apoi, după ce s-a accidentat Tănase și a intrat Maxim, l-a adus pe Chipciu din centru în dreapta. L-a coborât pe Pintilii puțin mai în spate și a dat semnalul urcării fundașilor laterali, iar asta s-a văzut imediat. Ocazie Raț singur cu portarul, apoi centrare Raț-gol Papp, apoi, gol Papp. În fine, imediat după ce am marcat, a priceput că mai avem nevoie de încă un închizător. L-a băgat pe Hoban și a trecut într-un fel de 4-4-1-1, cu Sânmărtean urcat în spatele lui Keșeru,structură tactică ideală pentru o echipă care conduce și nu mai așteaptă altceva decât fluierul final.
Mutări din mers, acțiuni ale unui antrenor care înțelege ce se întâmplă cu echipa lui. Există tehnicieni care nu reacționează, care au cutume cu anumiți jucători și care se feresc să inoveze. Mototolind cearșaful sub el în cantonamentul de la Mogoșoaia, frământând iconițele în palmă pe marginea terenului, Nea Puiu ne-a arătat că antrenoratul e ca mersul pe bicicletă, nu se uită. Iar celor care-și doreau pe cineva mult mai new-wave pe banca echipei naționale, le-a transmis să mai aștepte. Deocamdată merge bine treaba cu oldies, but goldies.
Alin Buzărin

