Opinie Alin Buzărin despre o fostă speranță a Ilfovului / Primul Popică de Ilfov

mar, 13 ianuarie 2015

de Alin Buzărin

Toată lumea îl ştie de Popică pe Adi Popa de la Steaua. Normal, poate că 77-le lui Gâlcă e cel mai bun produs al Ilfovului din ultimii ani, ajuns până în Champions League şi până în echipa naţională. Dar primul Popică al istoriei recente n-a fost el, ci Dorinel Popa, 8-ul Victoriei Brănești, apoi 47-le Stelei, Brașovului și al lui U Cluj.

Tocmai ați citit pe ilfovsport.ro că primul Popică, adică Dorinel, a rupt înțelegerea cu Inter Clinceni. Liga a treia, de la Domnești mai încolo. Se poate și pe Alexandriei dacă vreți, tot acolo ajungeți.

Un jucător cumpărat de Steaua în vara lui 2011 ajunge să se despartă de o echipă de eșalon terț trei ani mai târziu!!!!!!! Semnele de exclamare nu sunt niciodată suficiente, există și situații în care punctuația devine cu totul inutilă. Ce se află în spatele acestui regres, căruia i se poate spune prăbușire fără teama vreunei exagerări?

Personal m-am aflat în preajma acestui băiat ân două momente ale existenței sale fotbalistice. În primul am picat cu totul întâmplător, comentând la tv debutul său cu gol în Liga 1. Țin minte ca acum, era august 2008, cald, meciul Buzău-Timișoara părea să n-aibă istoric la 0-2, când ân echipa din Crâng, altrenată de Alvaro Magalhaes, portughezul cu șase degete la o mână, și-a făcut apariția un puști îndesat, care după doar câteva minute a reușit să dea gol, șut zdravăn sub transversală și să dea sens și suspans finalului de meci.

Al doilea moment a fost în ianuarie 2010. Eu, director executiv la Brănești, el, tânăr adus de la Buzău să ne ajute la promovare. Ilie Stan, buzoian și el, a fost autorul mutării. În scurt timp Popică a devenit titular, iar apoi, în prima ligă, după un sezon excelent, era țintă de atins pentru mai multe cluburi mari. A ajuns la Steaua, dar Vasluiul, Urziceniul și CFR Cluj fuseseră și ele pe fir. Plus bulgarii de la Cerno More Varna, care l-au văzut într-un meci amical.

Dacă m-ar fi întrebat cineva atunci care dintre tinerii Brăneștiului vor face carieră de succes în prima ligă, pe Popică l-aș fi pus în primii trei, alături de Nicoară și Olariu. Se vede că n-am avut fler și dreptate decât o treime, adică Nicoară. Sigur că au fost două accidentări, care l-au ținut pe Dorinel luni și luni în afara terenului, sigur că a fost și dezamăgirea ca din acel întreg contingent adus de Florian Walter de la U Cluj, să nu fi fost oprit de Mircea Rednic în lotul Petrolului, dar o parte din  vină se află și în spinarea lui Popică. Senzația pe care o lăsa era că vrea să rezolve totul din talent.

Acum are 26 de ani și măcar o jumătate de carieră în față. Deși e foarte greu, aș vrea să-i revăd pasele, șuturile, loviturile libere, toate acele calități care m-au făcut ca în urmă cu trei-patru ani să cred așa de mult în el. Probabil că și el vrea să revadă toate astea, dar are nevoie de o echipă. Și nu doar de atât, ci și de acel bob de transpirație pe care de care în anii tinereții părea că se desparte atât de greu. E pariul lui, dar și al meu. N-aș vrea să zică lumea că, apreciindu-l, m-am dovedit paralel cu fotbalul.

Comments are closed.