OPINIE / Alin Buzărin, despre ruşinea României la Euro: Vrem sânge!!! Dar al cui să fie?

lun, 20 iunie 2016

Suntem revoltați, neputincioși, iritați, arțăgoși, ofensivi! Nu suportăm adevărul înfrângerii cu Albania, nu acceptăm realitatea sub nicio fațetă de-a ei.

Nu înțelegem cum de-a ieșit Tătărușanu atât de aiurea, de ce Chiricheș rătăcea prin apărare ca la un concurs de orientare turistică. Nu pricepem de ce n-a jucat Sânmărtean de la început, nu vrem să acceptăm că probabil c-ar fi făcut-o la fel de ineficient vreme de șase reprize, pe cât de fără spor a făcut-o în singura repriză pe care a avut-o la dispoziție. Îl compătimim pe Alibec pentru accidentare, dar mai ales pentru statutul său de soluție la care s-a apelat abia în ceasul al doisprezecelea, neconvenindu-ne să vedem cum în aproape o oră de joc cu Albania vedeta campionatului intern n-a câștigat niciun duel unu la unu, și, practic, n-a făcut nimic!

VEZI OPINIA LUI MĂDĂLIN MUNTEANU DESPRE MECIUL CU ALBANIA

Suntem nervoși și ne trec nervii doar dacă vedem sânge. Mult sânge, șiroaie care să ne răzbune frustrăile și neputința. Inclusiv neputința de a echilibra cromatic stadionul, unde ei au fost 40.000, adică peste unu la sută din populația țării, iar noi, doar o peluză și nici aceea toată.

Vrem sângele lui Iordănescu, Burleanu și toată gașca sa, Tătărușanu, Chiricheș, Prepeliță și al altor compatrioți incapabili să ne ferească de această rușine. Așteptăm demisii care nu vor veni niciodată, autoflagelări de care nu vom avea parte, răzbunări spectaculoase, televizate în direct, moderate de realizatori îmbrăcați în tricouri galbene, revoluționari prin vocație, incapabili să pună ordine în politica despre care discută zilnic, dar cu pretenția că pot genera imediat, prin zbieretele lor, ordineaea supremă în fotbal. Apropo, cine nu mai ține minte cum arătau eroii din manualele de istorie, îl putea privi imediat după meci pe Rareș Bogdan. Îmbrăcat în tricoul echipei naționale și răcnind de undeva de sub niște tei înfloriți, el părea Iancu Jianu, Tudor Vladimirescu, plus Horea, Cloșca și Crișan deodată!

Vrem, așadar, sânge, dar nu prea știm pe al cui. Suntem ca rusul acela care în timpul marii revoluții sovietice socialiste din octombrie desfășurată în luna noiembrie s-a suit cu sticla de votcă în mână pe un tun care se odihnea în Piața Roșie. ”Menustruația, tavarișci, menstruațiaaaa!”, zbiera el, înflăcărat. Până când un propagandist cu lecția învățată i-a atras atenția: ”Niet menstruația, tavarișci, rivaliuția!”. Rusul dornic de schimbări sociale a continuat să agite sticla de votca spre noul deziderat ideologic. ”Harașo, rivaliuția, tavarișci, niet menstruația! Nu contează, sânge să curgă!”

La luptă, așadar, dragi compatrioți!

Comments are closed.