Țălnar, Bărboianu, Lazăr, Matache. A, da, mai e și Cristi Tănase, președintele. Să nu-l uităm nici pe Costel Orac. Chiajna a înfiat o colonie dinamovistă și acum, după acest meci în care pe teren a fost o singură echipă și aceea , îmbrăcată în roșu, se poate specula la nesfârșit pe tema….concordiei, cu ”c” mic, de luni seara.

E o tîmpenie care trebuie numaidecât alungată. Lazăr a fost umilit de Dinamo, trimis la plimbare când era în plină ascensiune. Bărboianu, la fel, s-a pomenit cu rezilierea în față. Țălnar a fost dat afară acum două campionate, tocmai când începuse să urnească echipa din loc și să readucă fanii dinamoviști în tribune. Matache, deși proclamat ”eroul de la Liberec”, a fost mereu portarul numărul doi sau trei în Ștefan cel Mare.

Cristi Tănase, dacă ar fi avut loc, ar fi rămas, mai ales că începuse acolo chiar și o afacere proprie. Cu toții aveau motive să fie aspri, chiar vindicativi în fața lui Dinamo. Că a ieșit altceva, e altă poveste, iar cauzele nu trebuie căutate în drumul dintre discobolul din Groapă și terenul sintetic din Ilfov, ci în cu totul alte părți. Dacă echipa de dincolo de cartierul Militari ar fi pierdut doar meciul cu Dinamo, discuția ar fi fost valabilă, dar Purece și ai săi au lăsat pe drum atâtea puncte în această toamnă, încât o înfrângere în plus nu mai atrage semne de exclamare.

La Chiajna s-a greșit în vară, când s-a restructurat lotul din temelii, venirile anunțându-se aproape zilnic, cu un prea puțin justificat aplomb. La o pauză de o lună și-un pic între două sezoane, s-au făcut 16 sau 18 permutări în lot, fără timpi de rulaj și de omogenizare. S-a plecat la drum în noul campionat cu o colecție de nume, nu cu o echipă. S-au adus jucători cu experiență, veniți să-și securizeze ultimii ani ai carierei, atrași de mirajul de a-și primi salariile la timp. Într-adevăr, în vremurile pe care le trăim, acesta este chiar un miraj!

Scăldată în condiții pe care mulți nici nu le visează, terenuri de antrenament, baze de refacere, zboruri frecvente cu avionul prin țară într-o vreme în care echipe mult mai titrate moțăie câte zece ore prin autocare, Chiajna e devorată acum de propria-i bonomie, de propria-i solvabilitate, dar și de propria-i naivitate de a crede că dacă schimbi în intersezon aproape 20 de jucători, automat cei care vin sunt mai buni și mai inimoși decît cei care pleacă.

Aici s-a greșit, iar acum nu mai e altceva de făcut decât să se aștepte iarna, când vor trebui strânse rândurile cu mult mai mult zel decât cel cu care s-au pierdut punctele în această toamnă a risipei.