OPINIE / Alin Buzărin despre stadioanele goale: Cum ar putea Ilfovul să aibă mai mulți spectatori?

lun, 29 februarie 2016

Duminică la prânz Clinceniul a jucat acasă cu Rapidul, dar în tribune n-a fost niciun steag albastru-negru. În schimb, stadionul a înghițit peste o mie de rapidiști declarați, cu fulare, steaguri, tobe! Plus alții nedeclarați, mai discreți, plus publicul neutru. Aportul Clinceniului să fi fost de două-trei sute de oameni. Apropiații echipei, invitații jucătorilor, câțiva juniori ai clubului veniți cu antrenorii și ceva lume din localitate, de ordinul câtorva zeci. Scădem mia și ceva de rapidiști și rămânem cu sutele obișnuite (două-trei, arareori patru), pe care Clinceniul le are la fiecare meci acasă.

Pe seară, derbyul de prima ligă al Ilfovului a strâns, conform Gazetei Sporturilor, 1.500 de oameni, dar probabil cronicarul a transmis cifra către redacție într-un moment de maxină generozitate. Din ce s-a văzut la televizor, tribuna a doua era cam golașă, peluzele, doar pâlcuite cu ceva lume. E limpede, arena din Chiajna se umple doar când acolo poposesc Rapid, Steaua sau Dinamo.

Concluzia e imediată, Ilfovul nu prea are public! Autorul acestor rânduri promite să facă zece flotări pentru fiecare om peste cifra de 300 care va veni la meciurile Chiajnei din play-out cu Botoșani sau cu Timișoara. Același canon pentru fiecare spectator peste 500 care a urmărit partidele pe care Voluntariul le-a disputat pe stadionul Dinamo împotriva oricărei echipe din Provincie.

De ce se întâmplă asta? De unde atâta absenteism față de echipele care reprezintă localități nu doar bine populate, ci și destul de apropiate între ele? Teoretic, poți fi interesat de meciurile Clinceniului chiar dacă stai în Domnești sau Bragadiru, de ale Chiajnei dacă ai domiciliul în Dragomirești sau de ale Voluntariului dacă locuiești, să zicem, în Tunari sau Afumați. Practic, însă, lucrurile nu stau deloc așa!

Explicațiile ar fi mai multe, dar de bază par să fie două. Prima, că în ultimii 25 de ani în aceste localități limitrofe Capitalei s-au mutat mulți bucureșteni. Bătrânii, născuți și trăiți la țară, au murit sau au devenit neputincioși, în locul lor apărând corporatiști interesați să-și tundă gazonul sau să stea pe net, necum să vină la fotbal.
A doua explicație pare legată tot de Capitală. Deschizând ochii pe lumea asta, orice copil din Ilfov devine rapidist, stelist sau dinamovist. Poate Concordia să-l aducă nu pe Milevski, ci pe 10 de Milevski, puștiul din Chiajna care acum are, să zicem, 10 ani, tot cu Steaua va ține. Echipelor din Ilfov le e extrem de greu să-și contureze identitatea, brandurile bucureștene sunt prea puternice ca să le lase să respire și să se dezvolte.

Probabil că de vină sunt și cluburile, al căror marketing s-ar putea să fie defectuos. Să zicem că te apuci serios să-ți branduiești imaginea și,riscând să pierzi niște bani, deschizi în centru la Clinceni un magazin cu fulare, tricouri, eșarfe și ce-o mai fi. Câte tricouri cu Kuku sau cu Olariu vinzi? Cum îl determini pe copilul din Clinceni, ân calitatea sa genetică de stelist, să cumpere tricoul lui Kuku și nu pe al lui Chipciu sau Marica?

Poate că înaintea dezvoltării marketingului ar trebui să vorbim despre dezvoltarea fotbalului, dar mai ales despre o continuitate în performanță. Brandurile nu se formează de marțea asta până joia viitoare, ci nivelul înalt al rezultatelor trebuie să fie constant în timp. Să zicem că o echipă din Ilfov s-ar califica vreo trei ani la rând, în cupele europene. În acel moment poate c-ar putea spera la o medie constantă de trei, patru mii de spectatori. Nu e mult, dar e mult mai mult decât trei, patru sute, câți sunt acum!

Comments are closed.