Trecând Crăciunul, brazii nu mai au căutare. Ce să mai faci cu ei? Îndată, la Bobotează, se vor arunca și aceia, veștejiți, care mai sunt prin case.
Dându-se exemplu fericit, de antrenor căruia clubul îi oferă nu doar stabilitate, dar și o leafă, atâta câtă e, plătită la timp, Marius Șumudică își căinează colegii de breaslă, rămași mult în urmă cu salariul și nesiguri de postul lor de la o etapă la alta. Spune că decât să stea neplătit cu lunile, mai bine vinde brazi în piață.
Brazii nu sunt o soluție, Șumi! Trec repede! Și nici alte activități comerciale, cu amănuntul sau cu ridicata. Ați făcut o școală, ați plătit din fonduri proprii niște licențe Pro care acum vă ajută doar să vă angajați, dar nu vă mai sunt de niciun folos când vă întîrzie banii sau când e să fiți dați afară. În România sunt peste 100 de licențiați Pro, însă numărul echipelor care i-ar putea absorbi nu e nici pe jumătate atâta. Plus că la liga a doua acea patalama încă nu e obligatorie. Se aude că va fi, dar încă nu e!
N-aveți prea multe de făcut. Tu să te bucuri de siguranța locului în care muncești, iar ceilalți să-și dorească și ei peisaje la fel de sigure, chiar dacă acestea nu prea există.
Puteți face însă altceva. Să creați un Sindicat, o organizație care să vă apere drepturile. Îl poți pune pe roate chiar tu, iar liniștea poziției tale de la Chiajna îi poate da și mai multă credibilitate, fiindcă în general aceste structuri nu sunt ivite din inițiativa oamenilor mulțumiți, ci dintr-a nemulțumiților. Vorbiți cu un avocat să vă facă un statut, aderați la AFAN sau activați pe cont propriu, creați-vă un fond din cotizații, înscrieți-vă la Federație.
Ai jucat în Portugalia, Șumi, și ai văzut că antrenorii, de la cei cu barba sură, până la debutanți, au niște banderole pe braț. Ele semnifică faptul că acei oameni reprezintă ceva, aparțin unei organizații care are niște lideri și nimeni nu poate să-și bată joc de ei după bunul plac. Afiliați-vă la organizații internaționale, înfrățiți-vă cu antrenorii portughezi, nemți, groenlandezi sau uzbeci. Opriți-i pe cei mai flămânzi și mai repeziți dintre voi să accepte contacte făcute în pripă, cu ceva parmezan la negru la semnătură, apoi cu așteptări încheiate cu un șut în fund. Nu mai acceptați lozinci golașe din acelea cu antrenatul gratis sau cu eterna frază conform căreia banii nu contează. Conform acestui principiu, nu demult în prima ligă activau mai mulți antrenori tineri, foști fotbaliști importanți, plătiți cu până la 2.000 de euro pe lună sau chiar neplătiți deloc.
Cam asta ar fi de făcut. Hai, la mulți ani, că brazii s-au cam terminat!

