Tunetele și fulgerele îndreptate asupra lui Pițurcă după remiza cu Ungaria aveau drept fir roșu un nume: Sânmărtean. Cum îți permiți matale, domnule selecționer mereu pe picior de plecare, să scoți din teren ce-avem noi mai bun cînd n-a trecut nici măcar o oră din meci? Ce accidentare? Abureală!!! Doar Lucică a spus clar că n-avea nimic, l-ai scos că așa ți s-a năzărit, e clar, nu-ți place, că doar de-aia nu l-ai chemat trei ani la rând!
Apoi, la Helsinki, alte tunete, alte fulgere. E limpede că de-aia nu-l bagă, ca să-i țină vrăjeala cu accidentarea! Dar uite că l-a băgat, dar nu de la început. Ne-a zis după meci că îi rezervase vreo 35 de minute. Cu cele 50 și ceva contra ungurilor fac 90 în cap. La aproape 35 de ani și cu un fizic deloc impresionant, nimeni nu poate mai mult. Iar Pițurcă a scos din Sânmărtean totul în această dublă. Faza de la golul cu ungurii, pasele de la dubla lui Stancu plus eliminarea lui Ring, adică exact momentul în care ne-am dat seama că victoria din Finlanda nu prea are cum să ne scape.
Când ai un astfel de jucător, la o astfel de vârstă, trebui să-l folosești judicios, rațional și conform tuturor sinonimelor uzitate în reclamele care ne îndeamnă să facem economii. Dacă Pițurcă îl băga de la început în Finlanda, era ca unul care ține becul aprins în casă la prânz, stă cu centrala dată la maximum când afară e arșiță și apoi se plânge că-i cad facturile în cap. Sau ca unul care are în buzunar doi lei, dar vrea să cheltuiască cinci.
Introdus de la început, când era logic că echipa noastră avea de gînd să tatoneze din terenul propriu, Sânmărtean probabil că ar fi stat ascuns în spatele acelui mijlocaș central de doi metri, încercând să pună la firul ierbii niște baloane care-i veneau la gât. Și probabil că ar fi fost lat de obosit imediat după pauză, adică exact în momentul în care el a intrat proaspăt și decisiv.
Dacă doriți puțină anticipație, probabil că Gîlcă nici nu-l va dezbrăca pe Lucică duminică, atunci când Steaua întîlnește pe U Cluj. Dar îl va băga de la început joi cu Rio Ave, într-un meci cu biletele deja aproape date, cînd Lucian ar putea fi decisiv pentru victorie.
Cam asta e rețeta, cine o ignoră sau cine o greșește riscă să ardă cozonacul!
Alin Buzărin

