Opinie Alin Buzărin: ”Ratarea lui Wellington face Ilfovul celebru”

mie, 05 noiembrie 2014

Ați văzut, fără îndoială, ratarea bietului Wellington din fața porții goale a Pandurilor. E genul de episod care oamenilor obișnuiți nu li se întâmplă niciodată. Doar nefericiții au prilejul de a dobândi o astfel de celebritate, demnă de retrospective, de antologii sau măcar de MMS-uri expediate între prieteni, purtând în attachement lungi șiruri de emoticoane!

Ajuns în fața porții pustii a Pandurilor, Wellington a avut nefericirea de a-și potrivi pașii pentru a lovi mingea. Dacă venea cu ei nepotriviți sau, dacă pur și simplu rămânea pe loc, mingea s-ar fi lovit de el și ar fi intrat în poartă. Genul de gol la care coechipierii te ironizează colegial cu deja celebrul ,,ți-a fost greu?!,,. Și genul de ratare care-ți aduce o celebritate mult peste toate golurile banale, care atrag după sine ironiile colegilor.

Dacă această ratare antologică ar fi aparținut unui fotbalist român, tirada ar fi curs după un tipic deja clasicizat. Că ăsta ne e nivelul, că la copii și juniori s-a sărit peste lecția cu finalizarea, că antrenorii nu pregătesc așa cum trebuie echipele și că în felul ăsta n-o să ajungem niciodată niciunde. Un film pe care l-am mai văzut, o scenetă la care nu mai zâmbim demult, pentru că-i știm textul pe dinafară.

Din fericire pentru noi și din nefericire pentru el, Wellington nu e român, ci e brazilian. Da, dar e acel gen de brazilian pe care ni-l putem permite, sau, pentru conformitate, pe care și-l poate permite Chiajna.

Era în 2012, la începutul verii. Chiajna scăpase de retrogradare, iar jucătorii plecaseră. Care la Steaua, cu Reghe, care la U Cluj, cu Anamaria, care încotro. Proaspăt numit, Ilie Stasn a încercat să încropească un lot cu care să înceapă pregătirile. Așa a apărut Wellington, un brazilian de nicăieri, pe care-l recomanda doar fizicul. La primele antrenamente, ba chiar și la primele meciuri, sărea mingea din el ca din marginea mesei. Cu timpul s-a cizelat, a învățat să redubleze, să joace cu spatele la poarta adversă și iată-l după doi ani și jumătate căpitan de echipă, ba mai mult, nume pe lista de achiziții a unor cluburi mai mari decât Chiajna (sigur a fost în vederile lui Dinamo, dar și ale altora!).

Acest gen de ascensiune însoțit de acest gen de ratare e blitzul care fotografiază la mare rezoluție campionatul românesc. Poza rezultată e a unui spațiu unde, pentru că valoarea lipsește, e posibil aproape orice!

Alin Buzărin

Comments are closed.