Marți la prânz, kir Kyros Vassaras propovăduia buna credință a arbitrilor din România și de pretutindeni, înconjurat și încurajat de cei mai de vază reprezentanți ai tagmei (mai puțin Cristi Balaj, și nu e greu de ghicit de ce!), îmbrăcați în bluze de trening negre, ca niște călăi ai suprafeței de pedeapsă.

Chinuit de umezeala Bucureștiului, vădit lipsit de soarele blând din Pireu, el însuși înveșmântat în hlamidă cernită, orfeul surghiunit vremelnic pe Dâmbovița ne lămurea în engleza sa de bantustan depopulat că în arbitraj se poate greși omenește și că nimeni nu poate pune la îndoială neutralitatea și imparțialitatea fluierașilor români. Așadar, să ne intre bine în cap: Ghinguleac semnalizează penalty la un henț care n-a fost nici în careu, și n-a fost nici henț, dar această acțiune e rodul purei întâmplări. Rusandu și Avram greșesc mereu în favoarea unei singure echipe, dar chestiunea trebuie pusă doar pe seama unei proaste alinieri a planetelor, necum ca rezultat al vreunei intenții. Mulțumim, ne-am lămurit buștean, am băgat la cap!

Câteva ceasuri mai târziu portughezul Dos Santos face ce face la Astana, greșind, probabil, tot omenește, la fel ca și Ghinguleac, Rusandu sau Avram. Dar, inflamat de zborul peste un sfert de planetă, miercuri, Răzvan Burleanu se dă jos din avionul de Kazahstan, atinge pământul sfânt al Patriei cu memoriul pe buze și spune că se va adresa la UEFA, semnalând inclusiv vădita rea intenție a arbitrului portughez.

Așadar, FRF poate face memoriu atunci când e nervoasă, însă Dinamo, Craiova, Voluntariul și care-or mai fi, trebuie să tacă și să înghită musacaua lui Vassaras pe tema imparțialității.

Cum de Comisia Centrală, parte integrantă a FRF, propovăduiește ceva, iar onor conducerea Federației face altceva? Cum de corăbierul Dos santos e un bandit la drumul mare, iar băieții noștri cu fluier sunt niște heruvimi neprihăniți, supuși greșelii?

Răzvan Burleanu știe că fronda sa nu va avea niciun rezultat, că în cel mai bun caz memoriul său va fi așezat pe suportul de Zewa de la Nyon și folosit doar în cazurile de pântecăraie extremă. Dar, când nu joci nimic, când neamțul pe care-l plătești cât nu merită e praf și pulbere, dă foarte bine la prostime să faci pe indignatul și să muți mortul pe strada arbitrajului!