OPINIE / Alin Buzărin scrie despre derby de Ilfov: La Chiajna, Dâmbovița beată a dat peste un șofer care a căzut în ea

mar, 02 august 2016

Nu e doi fără trei. Și probabil că nu e trei fără patru, nici șaptezeci și cinci fără șaptezeci și șase. Tăvălită de arbitraj la finala Cupei Ligii, Chiajna a fost smotocită la CFR Cluj și jumulită de ce i-a mai rămas la nocturna ilfoveană cu Voluntari. Chiar așa, ce i-a mai rămas? Sau, i-a mai rămas ceva? Pentru că etapa viitoare, contra Stelei, ar fi loc de o nouă jumulire, de o nouă execuție publică.

Sigur că se poate face și o altă discuție, ba chiar trebuie făcută. Chiajna a rămas în zece oameni la 0-0, iar în ceva mai mult de jumătate de oră s-a ajuns la 0-4 și putea fi ușor 0-6 sau 0-7 dacă băieții lui Dinu Todoran, vegheat vulpește din colțul bănciii tehnice de Florin Marin, nu s-ar fi întrecut în ratări. Când rămâi cu un om în minus la 0-0, ai grijă în primul rând să-ți aperi punctul de pe tabelă. Te strângi puțin, te organizezi, ai grijă să nu lași spații. Chiar dacă iei gol, nu te repezi în față, rămâi în dispozitiv, pui accent pe fazele fixe ofensive, poate iese de-acolo ceva.

După meci, Săndoi a spus că de data asta nu mai comentează arbitrajul. Practic, era un fel de plâns fără lacrimi, ca Fefeleaga, Măria Dinului, care tot îngropa la copii. Sau ca Iov, căruia îi tot lua Dumnezeu fii și averile.

Și totuși, de spus ar fi câte ceva. Și încă mult, poate mai mult decât la Cupa Ligii și sigur mai mult decât la Cluj. La 0-0, Coman trebuia dat afară pentru cotul dat lui Feussi. N-a fost.

Cu Voluntarui în zece din prima repriză, e posibil să fi văzut alt meci. Apoi, scandalos este cartonașul roșu primit de Grădinaru. De fapt, al doilea galben, acordat de arbitru într-o fază în care, în realitatre, Grădinaru a fost victima, iar Coman a fost agresorul.

La câteva ore după meci, Gazeta Sporturilor a publicat poze cu piciorul lui Grădinaru. Arată ca o victimă venită la IML și, dând decizia invers, e ca și cum legistul i-ar da certificat medical unuia care și-a bătut nevasta măr, însă în focul luptei și-a agățat o unghie. N-a fost doar momentul decisiv al meciului, ci și dovada întristătoare că un arbitru de prima ligă, aflat în imediata apropiere a fazei, nu e în stare să spună, într-un duel destul de clar, cine a faultat pe cine. E ca și cum ai susține nu că un șofer beat a picat cu mașina în Dâmbovița, ci Dâmbovița, umflată și înfuriată de atâta căldură, a ieșit din matca îndiguită și a dat peste bietul șofer. Și era și beată cuc pe deasupra!

Se spune că, per ansamblu, într-un sezon, numărul greșelilor de arbitraj împotrivă e aproximativ egal cu cel al greșelilor în favoare. Dar în cazul Chiajnei, cu 5(cinci) erori majore în primele trei partide, e destul de greu de alergat după egalare.

Comments are closed.