Să nu se înțeleagă greșit. Solul lui Marian și bârna Cătălinei au fost minunate, cei doi mari sportivi ne-au stors fiorul pe care-l cam uitaserăm, senzația aceeaa de a spera în triumf la o mare competiție. Emoția aceea care, cu anii, și-a schimbat încadrarea literară, numindu-se acum ”fluturi în stomac”.
Cătălina și Marian au urcat cu ochiii umezi pe podiumul de la Cluj, au salutat tricolorul înălțat pe cel mai înalt catarg și au ascultat imnul. Par cuvinte mari, patetice, și chiar sunt mari pentru că prea curând nu le vom mai rosti sau auzi. E ultimul sunet, sau printre ultimele sunete emise de o generație care a consimțit să se sacrifice pentru gimnastică.
La aproape 30 de ani (Ponor) și la aproape 37 (Drăgulescu), cei doi mari sportivi au dus limitele de vârstă ale gimnasticii dincolo de orice închipuire logică. Pe vremea Nadiei, vârsta performanței era pe la 14-15 ani. Apoi a urcat spre douăzeci, poate spre douăzeci și ceva, dar niciodată dincolo de jumătatea celui de-al patrulea deceniu al vieții. La 36-37 de ani, îi privim cu respect pe Sânmărtean, pe Croitoru sau pe Cernat, le respectăm carierele îndelungate, dar admitem că sunt niște veterani pentru care uneori mai aleargă și mai pun osul colegii. La gimnastică n-are cine să alerge, ești tu, cu solul tău, cu bârna ta, cu săritura ta. Ești singur!
Problema nu e că ești singur doar cu aparatul, ci că ești cam singur în peisaj. Că din spate nu prea vine nimic, din cauze care sunt difuze, dar sigur există. Poate că părinții nu mai acceptă să-și vadă copiii suportând sforțările gimnasticii, poate copiii nu mai vor să meargă, au alte preocupări decât să se antreneze cam 360 de zile pe an, șapte-opt ore pe zi. Gimnastica n-are pauze, n-are vacanțe, dacă nu te-ai suit o săptămână pe bârnă îți pierzi abilitățile.
O să tânjim multă vreme după imagini cu gimnaștii noștri campioni. Tocmai de aceea am înrămat în suflet clipele de la Cluj, pentru a le putea povesti nepoților, care ne vor întreba cu candoarea anului 2030 sau 2040, tataie, ce e aia gimnastică? Un fel de sport de demult, nu?

