”Indiferent de fuziuni, avem nevoie de Rapid în fotbalul românesc!”, spune președintele Federației și imediat se uită pe ecranul imaginar al acelui people-metru care-i spune cât a mai urcat în sondaje.
Să te apropii de marea și fierbintea masă a suporterilor rapidiști e foarte frumos. Oricare dintre aceștia e convins că în fotbalul românesc e nevoie de Rapid, după cum, pentru frumusețea, savoarea și romantismul întrecerii, de absolut aceiași părere trebuie că sunt majoritatea steliștilor, dinamoviștilor, oltenilor, reprezentanților tuturor centrelor de forță, care vor să trăisacă frumusețea unor confruntări cu inegalabilul Rapid, nu să-și vadă favoriții contrapuși diverșilor adversari sătești, ricoșați prin orificiile destinului în fotbalul mare.
”Indiferent de fuziuni”, s-a exprimat prezidentul. Păi, în ceea ce privește Rapidul despre ce alte fuziuni ar putea fi vorba decât despre cea cu Voluntariul?
Iar un club încurajat să fuzioneze cu Rapid, structură aflată aproape de inima președintelui Voluntariului, dovadă culorile copy-paste, n-are cum să fie altfel decât fidel unui președinte de Federație care încurajează acest lucru. Punct ochit, punct lovit.
Cu mai bine de jumătate de an înaintea alegerilor prezidențiale din Federație, Răzvan Burleanu își întinde campania electorală și la nivelul primului eșalon. Nu că acele 14 voturi ar fi extrem de importante, baza electorală tot la talpa fotbalului se află, dar prim-divizionarele sunt structuri vizibile, importante, care oricând prin comportament își pot inflența suratele mai mici.
Cum știm, exercițiul electoral legat de acea taxă de solidaritate de 5 procente din drepturile tv, pe care prim-divizionarele ar fi trebuit s-o plătească pentru susținerea fotbalului mic, s-a soldat cu un eșec major.
În Adunarea Generală a Ligii doar Botoșaniul a votat pentru, restul prim-divizionarelor s-au opus.
Dar Botoșaniul n-a rămas nerăsplătit. A primit întru organizare SuperCupa de la finalul acestei săptămâni. Ce inspirație divină trebuie să te împresoare să trimiți două echipe cu suporteri destul de puțini, Voluntari și Viitorul, să dispute un meci cu un trofeu pe masă la peste 500 de kilometri de casă? Câți dintre fanii acestor două echipe se vor încumeta să ia drumul Nordului Moldovei în plină perioadă de concedii?
Asta contează mai puțin. Important e că head-quarter-ul federal se va muta pentru week-end pe plaiurile unde a văzut lumina zilei Eminescu, iar în zonă există destui epigoni al căror vot e important. Alt punct ochit și lovit, Botoșaniul.
Nu departe de Botoșani e romanticul și pitorescul Iași. Până nu demult, dinspre coroana înmiresmată a Teiului lui Eminescu veneau contestările vehemente ale lui Florin Prunea, pe deasupra membru în Comitetul Executiv. Dar iată că printr-o fericită aliniere a planetelor pe plan local, cu care firește că mai înainte amintitul head-quarter federal n-are nicio conexiune, nici măcar politică, Prunea a trebuit să iasă din peisaj. Automat va ieși și din Comitetul Executiv, unde în locul unui glas acut de contestatar e foarte probabil să se audă o voce molcomă și aprobatoare. Ce-ați zice chiar de un reprezentant al Botoșaniului?
E un exercițiu electoral extrem de simplu, o arie interpretată perfect și eficient.