Liga lui Mitică, luată ca expresie, aproape ca locuțiune verbală, ne-a intrat atât de bine în reflex încât Gino poate să stea o mie de ani la LPF, că nimeni nu-i va spune LIGA LUI GINO!
Dar iată că abia ce a trecut anul de la Marea Schimbare din noiembrie 2013 că impetuosul Mitică e pe cale să revină în peisaj. Spălat, frezat și ranforsat, dornic de a pune pe picioare Liga a doua, la conducerea căreia Auraș Brașoveanu și-a cam apucat urechile, dorind să înființeze o structură profesionistă pe un meleag unde amatorismul e la el acasă.
Încă nu se știe dacă treaba cu Mitică se va brodi, dar dacă da, atunci acest eșalon va arăta cu totul altfel decât până acum.
Ar fi câteva măsuri imediate, pe care nu se știe de ce Federația, că până la urmă Liga 2 a ei este, le tot amână de câțiva ani.
În primul rând, serie unică, maximum 20 de echipe. Să nu spuneți că țara e mare și deplasările lungi cât timp acum, ci serii geografice, Farul se duce la Dorohoi, iar Câmpina merge la Satu Mare.
Ar fi apoi momentul disputării meciurilor. Sâmbătă de la 11 dimineața nu-ți vine nimeni, dar mai rău, nici nu te televizează nimeni. La ora aceea se dau desene animate sau reportaje cu vaci, nu meciuri de fotbal! O soluție ar fi vinerea după amiază , cu condiția de a nu încăleca Liga 2 cu 1. Primei divizii, care nici ea nu prea rupe ratingurile, ar trebui să-i ajungă sâmbăta, duminica si lunea.
Și pentru că tot vorbim despre televizări, nu e important doar când oferi, ci mai ales ce oferi. Dacă fotbalul e slab, nu ți-l ia nimeni, oricât de dibaci ar fi Mitică la negocieri. Trebuie să arăți ceva, să concentrezi valorile în echipe puține, dar puternice. Acum, Liga 2 e un fel de Daciadă, faza pe Primării și Consilii Locale, cu finala arbitrată de DNA.

