Acum vreo zece ani, pe vremea când oamenii încă mai aveau desuetul obicei de a ține uneori cărți în mâini, am scos un volum la Polirom. Nu mare scofală, o antologie a celor mai reușite texte din ultimii câțiva ani.
O colecție de editoriale fără legătură unul cu altul. Genul de cărțulie pe care o ai mereu la îndemână lângă scaunul acela cu capac. De multe ori, un textuleț vioi de două-trei pagini format mic, ajută la purgație.
Când să dau titlul cărții, am stat în cumpănă. Cum Răzvan Boanchiș, cu care pe vremea aceea vorbeam mult mai mult și mult mai des decât azi, ne numea pe noi, jurnaliștii de sport, numărători de cornere, prin această sintagmă limitându-ne orizonturile și sugerând mai mult decât străveziu că de altceva în afara numărării cornerelor nu prea suntem în stare, am denumit volumul ”Raport de cornere”. O autoironie, recurgerea la o mărime fizică de strictă specialitate, superfluă de cele mai multe ori în povestea unui meci.
Nu-mi închipuiam cât de importantă, dar și cât de dureroasă va deveni după un deceniu noțiunea de raport de cornere. După mai bine de patru decenii de urmărit fără excepție, toate meciurile echipei naționale,mai bine de patru sute la număr, am trăit drama de a prinde nedorita zi în care reprezentativa României nu are, mai bine de nouăzeci de minute, niciun corner. Într-un meci, nota bene, disputat pe teren propriu! Adică am ajuns în momentul în care de regulă inutila noțiune de raport de cornere, invocată autoironic în titlul acelei cărți, a devenit dureroasă, ilustrativă pentru clipa îngrozitoare pe care-o trăim și în care ne-au adus doi neofiți de zile mari. Răzvan Burleanu și Christoph Daum, în această ordine.
Inclusiv eticheta de numărători de cornere aplicată breslei din care fac parte de prietenul Boanchiș și-a pierdut utilitatea. La meciul cu Danemarca de la Cluj ne-am irosit menirea, pur și simplu ni s-a răpit obiectul muncii, n-am avut ce număra!
Să mai adăugăm un dram de tristețe? Am trăit și clipa penibilă în care arbitrul a întors un aut în favoarea danezilor, pentru că noi nu l-am executat corect. La echipa națională! Triste vremuri trăim!

