Opinie Cristian Țopescu: ”Cum reuşesc ei şi cum eşuăm noi”

joi, 30 iunie 2016

Un profesor de educaţie fizică, James Naismith, născut în 1861, a sosit la colegiul Springfield, Massachusetts, în 1891. Tânărul profesor avea insomnii din cauza dezinteresului tinerilor pentru sport.

Şi sala de sport a colegiului era cam înghesuită. Aşa că acesta a găsit o soluţie: să inventeze o disciplină nouă, care să dea sentimentul de pionier, atât de drag americanilor. După şapte luni de la venirea lui, a prezentat elevilor noua sa invenţie, pe care a numit-o “basketball”, baschetul din zilele noastre, al treilea sport ca număr de practicanţi în lume.

Cercetătorii ulteriori au sugerat că acesta s-ar fi inspirat din nişte creaţii ale pictorului olandez Dietrich de Bruyn sau de la nişte persoane care încercau să treacă nişte baloane prin cercuri.

Succesul mondial s-a datorat şi faptului că a constituit una din preocupările unei puternice asociaţii americane, YMCA, asociaţia creştină a tinerilor, care şi-a propus influenţarea tinerilor de pretutindeni în plan cultural, religios, sportiv.

În 1893 încep să apară echipe feminine, tot în acelaşi an ajunge şi în Europa. În 1928 presa sportivă consemna cu amărăciune că acestui sport apusul îi acordă o atât de mare importanţă, iar la noi nici nu se ia în seamă. Primul campionat bucureştean s-a desfăşurat în mai 1929, la care s-au înscris doar 5 echipe. Baschetul feminin a fost introdus mult mai târziu decât cel masculin.

După revoluţie, baschetul românesc a încercat şi a eşuat să se califice în grupa de elită, deşi a beneficiat de doi pivoţi înalţi: Ghiţă Mureşan şi Constantin Popa. Din 1991 am putut face cunoştinţă cu spectacolul din NBA, cu magicieni ai balonului şi acrobaţii sub panou. La Olimpiada de la Barcelona am putut vedea un “Dream Team” al căror nume vor rămâne mereu în istorie.

Opinie scrisă în numărul 26 din IlfovSport

topescu

de Cristian Țopescu

Comments are closed.